De la internaționalizarea afacerilor la armonizarea contabilă internațională

I.Globalizarea economică, internaţionalizarea afacerilor şi armonizarea contabilă

În contextul actual al globalizării economiei mondiale, funcţionarea şi dezvoltarea pe coordonate durabile a sistemelor economice presupun, în mod necesar, obţinerea de rezultate cât mai ridicate şi satisfacerea necesităţilor prezente fără a compromite posibilităţile economiilor naţionale de a-şi satisface propriile cerinţe în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat.

I.1. Internaţionalizarea afacerilor în contextul globalizării economiei

Participarea activă la diviziunea internaţională a muncii este o componentă esenţială a procesului de dezvoltare a fiecărei ţări. Exprimând relaţii care se stabilesc între ţările lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional, diviziunea internaţională a muncii reprerintă un fenomen mondial, care acţionează în cadrul unei economii mondiale tot mai interdependente.

Progresul economic al unei ţări depinde, printre altele, de gradul de mobilizare şi utilizare intensă a resurselor proprii (material, umane, şi financiare) şi de eforturile fiecărui popor ce nu se pot izola de circuitul economic mondial. Participarea la diviziunea internaţională a muncii şi implicit la circuitul economic mondial este de natură să potenţeze eforturile proprii ale fiecărei naţiuni şi să accelereze progresul economic al tuturor statelor.

Structura economiei mondiale actuale este formată din următoarele subsisteme:

- economiile şi statele naţionale;

- sistemul relaţiilor economice internaţionale;

- diviziunea internaţională a muncii;

- circuitul economic mondial, inclusiv mecanismele de derulare a fluxurilor sale (mecanismul comercial, al preţurilor, monetar, financiar);

- piaţa mondială;

- sistemul instituţional al relaţiilor economice internaţionale, reprezentat de organizaţiile şi organismele economice internaţionale;

- sistemul juridic care cuprinde principiile, normele şi reglementările relaţiilor economice dintre ţări.

Nivelul de dezvoltare economică al diferitelor ţări, precum şi gradul de diversificare şi specializare a producţiei lor mondiale, determină gradul de integrare al economiilor naţionale în economia mondială care diferă substanţial pe ţări şi grupe de ţări. Procesul de integrare al relaţiilor economice inter-statale şi în ultimă instanţă, globalizarea, presupune ridicarea unor restricţii, armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea cooperării multilaterale, transferul de tehnologii, perfecţionarea şi accesibilitatea schimbului financiar-valutar internaţional.

Globalizarea economiei mondiale a început la mijlocul anilor ’80, a căpătat noi valenţe şi adepţi în deceniul anilor ’90 iar în prezent continuă să se manifeste cu putere deşi are de înfruntat concepţii regionaliste şi naţionaliste.

Globalizarea economiei mondiale poate fi definită, în sens larg, ca fiind procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai largi şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale şi având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, iar soluţionarea lor trebuie să fie corespunzătoare.

O serie de aspecte ale vieţii social-economice din zilele noastre reflectă procesul globalizării: ™

-natura globală a ştiinţei şi tehnologiei: chiar dacă sursele principale ale progresului tehnic sunt concentrate în lumea dezvoltată, cercetarea ştiinţifică se bazează pe resurse globale, iar punerea în aplicare a tehnologiei vizează scopuri globale; ™

-marketingul global: strategia de marketing a firmelor răspunde cerinţelor globalizării şi promovează acest proces (mărcile universale, “cocacolizarea” consumului, cultura publicităţii etc.); ™

-sistemul financiar mondial: economia “simbolică” mondială se bazează pe o reţea care implică, la scară globală, instituţiile bancare şi agenţii pieţei de capital, organisme de reglementare naţionale, organismele financiare internaţionale; etc.