Cuprins
- CUPRINS
- 1. Definirea si necesitatea evaluarii
- 2. Criterii de evaluare
- 3. Bazele evaluarii
- - costul istoric
- - costul curent
- - valoarea de realizare
- - valoarea actualizata
- 4. Principiile evaluarii in contabilitate
- 4.1 Principiul stabilirii obiectului evaluarii
- 4.2 Principiul valorii reale
- 4.3 Principiul alegerii formei de evaluare
- 4.4 Principiul prudentei
- 4.5 Principiul permanentei metodelor
- 5. Momentele si formele de evaluarea a elementelor patrimoniale
- 5.1 Evaluarea la intrarea in patrimoniu
- 5.2 Evaluarea la iesirea din patrimoniu
- - Metoda primei intrari-primei iesiri F.I.F.O ;
- - Metoda ultimului intrat-primului iesit L.I.F.O ;
- - Metoda costului unitar mediu ponderat C.U.P ;
- - Metoda costului standard .
- 5.3 Evaluarea elementelor patrimoniale la inventariere
- 5.4 Evaluarea la incheierea exercitiului economico-financiar
- 6. Reevaluarea patrimoniului economic
- 7. Forme de evaluare contabila
- 7.1 Clasificare
- 7.2 Evaluarea la intrare sau la prima inregistrare in contabilitate
- - costul de achizitie;
- - costul de productie;
- - valoarea de utilitate;
- 8. Preturile si tarifele folosite in evaluarea contabila
- 8.1 Pretul producator-vanzator;
- 8.2 Pretul de livrare;
- 8.3 Pretul cu ridicula;
- 8.4 Pretul cu amanuntul (cu detaliul)
- 9. Contabilitatea si infaltia
Extras din referat
1. DEFINIREA SI NECESITATEA EVALUARII
Problematica evaluarii reprezinta cu siguranta cel mai controversat si delicat subiect al contabilitatii.Prin evaluare se are in vedere atribuirea unei valori monterae unei operatiuni economice.
Prinicipile si convenitii contabile unanim acceptate afirma ca cea mai adecavat valoare de atribuit tuturor operatiunilor economice si prin urmare tuturor datoriilor si elementelor de capital proprie,activeleor,veniturilor,cheltuielilor unei intreprinderi este cea a costuli istoric.
Costul este definit ca fii nd acel pret de schimb asociat oprtatiunii economice in momentul constatarii.
Conform acestei conceptii contabile,scopul stiintei contabilitaii nu este stabilirea valorii care se poate schimba dupa producerea unei operatiuni ci stabilirea costului sau valorii in momentul desfasurarii tranzactiei.
Definitie:Evaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabilitatii care consta in cuantificarea si exprimarea valorica,in etalon banesc a existentii,miscarii si transformarii patrimoniului economic pentru a-l reflecta in contabilitate.
Contabilitatea,atât din punct de vedere economic cat si din punct de vedere practice se delimiteaza ca un domeniu insemnat de cunoasterea.
Aceasta se explica prin faptul ca uramrirea patrimoniului si a rezultatului activitatii contabilitatea trebuie sa rezolve nenumarate probleme.
Fara evaluare nu se poate realiza contabilitatea unitatii patrimoniale.
Contabilitatea foloseste evaluarea atat pentru inregistrarea curenta a operatiei economice cat si pentru centralizarea datelor sale informationale.
Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii exprimate cantitativ cu elemente banesti concretizarte in preturi,tarife si costuri.
2. CRITERII DE EVALUARE
In teoria si practica de contabilitate, 3 criterii s-au conturat cu privire la evaluarea fluxurilor si stocurilor de active si pasive, cheltuieli-venituri: valoarea de utilitate sau valoarea reala, valoare de piata ca referinta de pret si timpul.
Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoare trebuie sa reprezinte costul sau sacrificiul consimtit pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce ar arduce bunul respectiv daca l-am utilizat in intreprindere. La aceasta definitie adaugam si precizarea ca valoarea de utilitate poate fi privita si prin prisma pierderii sau sacrificiului pe care l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv.
In cadrul pasivelor circumscrise numai la datorii, valorea de utilitate se traduce prin sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei sau sumele asteptate a fi platite pentru satisfacerea obligatiilor fiscale.
In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale de Contabilitate, valoarea reala, este definita prin prisma valorii la care poate fi tranzictionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Valoarea reala este valoarea recunoscuta de piata in cadrul tranzactiilor directe.
O asemenea valaore a fost adoptata in contabilitate sub apelativul de valoare justa, respectiv suma la care poate fi tranzictionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre pari aflate incunostiinta de cauza, in cadrul unei tarnzactii in care preul este determinat obiectiv. Sau, intr-o forma mai explicita, valoarea reala recunoscuta de piata in cadrul tranzactiilor directe. In aceeasi lucrare se foloseste sintagma valoare utila definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei utile de viata.
Valoarea de piata folosita in cadrul tranzactiilor directe, reprezinta pretul care poate fi obtinut/platit pe o piata activa caracterizata prin:
a) activele de pe piata sunt relativ omogene;
b) sunt cantitati suficiente de asemenea active tranzactionate, in asa fel incat oricand pot fi gasiti potentiali cumparatori si vanzatori;
c) preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public
Preview document
Conținut arhivă zip
- Definirea si Necesitatea Evaluarii.doc