Deontologia Expertului Contabil

Deontologia expertului contabil

Deontologia reprezintă un ansamblu de reguli de drept aplicabile în exercitarea unei profesii.

Termenul de deontolgie pune la prima vedere o problemă de semantică şi prin acesta o problemă de logică. Conform micului dicţionar enciclopedic, „deontologia” provine de la cuvintele din limba greacă „deont” = obligaţie şi „logos” = discurs.

Demersul deontologic al expertului contabil începe cu destinatarii expertizelor contabile si se finalizeaza cu scopul expertizelor contabile. Traseul dintre cele doua componente este guvernat de principiile etice fundamentale. Cunoasterea si respectarea normelor de comportament profesional constituie nu doar parte integranta a demersului deontologic al misiunilor de expertiza contabila, ci si punct de referinta în acceptarea mandatului. Principiile etice fundamentale definite de Codul Etic National al Profesionistilor Contabili sunt opozabile ansamblului serviciilor oferite de catre profesionistii contabili, în cazul misiunilor de expertiza contabila, îmbracând particularitati specifice:

Profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se exercită de

către persoanele care au această calitate, în condiţiile prevăzute de

Ordonanţa Guvernului nr.65/1994 şi Ordonanţa Guvernului nr.89/1998

cu respectarea principiului independenţei profesiei.

SURSA: O.G. nr.65/1994; O.G. nr.89/1998 pentru modificarea

şi completarea O.G. nr.65/1994 privind orgnizarea activităţii de

expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, aprobată prin Legea nr.

186, din 2 decembrie 1999, privind aprobarea O.G. nr.89/1998

Profesia de expert-contabil şi de contabil-autorizat se exercită de către persoanele care au dobândit legal această calitate. Exercitarea se realizează numai de către persoanele fizice sau juridice, membre ale Corpului, înscrise în tablou. Tabloul se publică anual în Monitorul Oficial al României. Atât experţii contabili cât şi contabilii autorizaţi pot exercita profesia individual ori în societăţi comerciale de expertiză contabilă.

Atât experţii contabili cât şi contabilii autorizaţi nu pot efectua lucrări pentru agenţii economici sau pentru instituţii unde sunt salariaţi şi pentru cei cu care angajaţii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurenţă. De asemenea, le este interzis să efectueze lucrări pentru agenţii economici, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea, inclusiv soţi-soţii ale administratorului, ori în situaţia în care există elemente care atestă starea de conflict de interese sau de incompatibilitate.

SURSA: Cartea expertului contabil şi contabilului autorizat, CECCAR, Bucureşti, 2001;

Codul privind conduita etică şi profesională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România, Secţiunea 3, Exercitarea profesiei.

Incompatibilităţi în exercitarea profesiei

Atât O.G. nr.65/1994 actualizată, cât şi regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi Codul privind conduita etică şi profesională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România se referă la situaţiile de incompatibilitate. Profesionistul contabil se bazează în conduita sa pe mai multe principii.

Integritate - să fie drept, cinstiti şi sincer în executarea lucrărilor sale.

Obiectivitate- profesionistul contabil trebuie să nu cedeze unor prejudecăţi sau concepte apriorice, care să-i împiedice obiectivitatea; să aibă o comportare imparţială atunci când întocmeşte un raport privind executarea lucrărilor sale.

Independenţa – să se manifeste liber de orice interes care ar putea fi avut în vedere, ca incompatibil cu integritatea şi obiectivitatea sa:

- implicarea financiară directă sau indirectă;

- implicarea în activităţile unui client (membru al executivului sau angajat sub controlul direcţiunii);

- acte de comerţ sau slujbe asigurate în acelaşi timp cu exercitarea unei profesii liberale ce pot genera conflict de interese, în contradicţie cu exercitarea liberală a profesiei;

- incidenţa relaţiilor familiale şi personale asupra independenţei;

- condiţiile în care onorariile primite de la un client constituie un procentaj neacceptabil de ridicat faţă de cea a expertului;

- acceptarea executării de lucrări în baza unor onorarii eventuale neprecizate anticipat;

d. Secretul profesional – să fie respectat secretul, caracterul confidenţial al informaţiilor obţinute cu ocazia executării lucrărilor sale,

e. Norme tehnice şi profesionale – să efectueze lucrările sale în conformitate cu normele tehnice şi profesionale, să execute lucrări pe care le pot realiza cu competenţă profesională.

f. Comportare deontologică – să se comporte compatibil cu buna reputaţie a profesiunii.

Încălcarea principiilor înseamnă tot atâtea incompatibilităţi în exercitarea profesiei. Pe lângă incompatibilităţile explicite legate de condiţia de independenţă, mai există situaţii de suspendare a dreptului profesiei şi de interdicţie a dreptului exercitării profesiei.

Conceptul de expertiză este o cercetare temeinică, cu caracter tehnic,

facută de un expert, specialist de mare clasă, intr-un anumit domeniu.

Primul segment al practicii sociale care a simţit necesitatea expertizei

a fost sistemul judiciar, dar greu de spus că, în baza expertizei, s-a facut sau se face întotdeauna dreptate. Expertiza judiciara are caracter limitat, pentru ca expertul nu işi poate extinde consideraţiile dincolo de obiectivele fixate de organul indreptaţit sa fixeze obiectivele expertizei. Daca totuşi o face, organul indreptaţit sa dispună expertiza apelează la liberul arbitru alături de celelalte probe administrate in cauză in care a dispus expertiza.

Expertiza contabilă este o activitate depusă de un personal autorizat pentru

reconstituirea realităţii unei operaţii de natură economică şi/sau financiară, pe baza

cercetării documentelor, datelor şi informaţiilor de contabilitate.

Expertiza este prin excelenţă o lucrare personală şi critică cuprinzând numai

rezultatul examinării faptelor din punct de vedere a exactităţii formale şi materiale şi

părerea expertului asupra cauzelor şi efectelor în legatură cu obiectul supus cercetării

sale.