Diagnostic Financiar

Prototipul de sistem expert DIAGNOSTIC este specializat în analiza diagnosticului financiar al unei societăţi comerciale pe baza indicatorilor financiari ce caracterizează activitatea acesteia. Acest sistem este conceput pentru a veni în sprijinul investitorilor interesaţi de rentabilitatea plasamentelor lor, precum şi în sprijinul managerilor interesaţi în luarea deciziilor pe termen lung privind activitatea întreprinderii.

În dezvoltarea acestui prototip de sistem expert se vor parcurge următoarele etape:

1. identificarea problemei;

2. achiziţia cunoaşterii;

3. modelarea cunoaşterii;

4. realizarea şi testarea prototipului DIAGNOSTIC.

1. Identificarea problemei

Sistemul expert se doreşte a fi un instrument util în determinarea diagnosticului financiar al rentabilităţii şi al riscului întreprinderii.

Diagnosticul financiar al rentabilităţii se realizează prin intermediul a două categorii de rate de eficienţă:

- rate de rentabilitate economică;

- rate de rentabilitate financiară.

Diagnosticul riscului se împarte în trei categorii:

- diagnosticul riscului de exploatare;

- diagnosticul riscului financiar;

- diagnosticul riscului de faliment.

Dintre cele două categorii prezentate prototipul oferă posibilitatea analizei riscului financiar şi a riscului de faliment. Analiza riscului financiar are la bază determinarea gradului de îndatorare pe baza levierului financiar, a ratei datoriilor financiare şi a ratei de prelevare a cheltuielilor financiare. Analiza riscului de faliment are la bază analiza echilibrului financiar pe baza fondului de rulment şi analiza statică a solvabilităţii prin metoda ratelor.

Pentru efectuarea diagnosticului financiar folosim datele contabile din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere.

2. Achiziţia cunoaşterii

Pe baza datelor din studiile de specialitate se ajunge la achiziţia cunoaşterii cu privire la:

- Rata de rentabilitate economică – măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii. Rata rentabilităţii economice trebuie să permită reînnoirea şi creşterea activelor întreprinderii într-o perioadă cât mai scurtă. De aceea se consideră corespunzatoare o rată RE = EBE/AFB mai mare de 25%.

- Rata de rentabilitate financiară – remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende către aceştia şi prin creşterea rezervelor, care, de fapt, reprezintă o creştere a averii proprietarilor. Rata rentabilităţii financiare este egală cu raportul RN/CPR, şi ar trebui ca ea să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă.

Pe baza ratei de rentabilitate economică şi a ratei de rentabilitate financiară se realizează diagnosticul rentabilităţii.

Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa structurii financiare a firmei. Capitalurile împrumutate, prin mărimea şi prin suportarea sistematică a unor cheltuieli financiare aferente, antrenează o variabilitate a rezultatelor, modificând riscul financiar.

Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier presupune determinarea levierului financiar (L) sau a ratei îndatorarii: L = DF/CPR, care trebuie să fie mai mic decât 1 (L<1).

Analiza poate fi completată prin determinarea unor rate suplimentare având ca scop aprofundarea diagnosticului riscului financiar cum ar fi:

- Rata datoriilor financiare (RDF) – apreciază măsura în care întreprinderea poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen mediu şi lung, expimând gradul de îndatorare pe termen lung. Aceasta se determină prin relaţia: RDF = DF/CPR

- Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (RChf) – pune în evidenţă capacitatea de plată a costului îndatorării, separând întreprinderile falimentare de cele care îşi desfăşoară activitatea într-un mod normal. Rata este egală cu: RChf = Chf/EBE.

Pentru diagnosticul riscului de faliment se poate utiliza analiza statică patrimonială. Principalele instrumente operaţionale utilizate în acest caz sunt ratele de lichiditate:

- Rata lichidităţii generale (Rlg) – compară ansamblul lichidităţilor potenţiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente sub 1 an şi este egală cu: Rlg = AC/DEX. În mod normal această rată trebuie să fie mai mare decât 1.

- Rata lichidităţii parţiale (Rlp) – exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi, fiind determinată prin relaţia: Rlp = (AC – S) / DEX. Adesea, băncile impun o limită minimă de 80% pentru această rată.

- Rata lichidităţii imediate (Rli) – asigură interfaţa elementelor cele mai lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt: Rli = D/DEX.

Toate aceste cunoştinţe sunt obţinute după ce în prealabil s-a procedat la cunoaşterea bilanţului contabil al societăţii şi datele au fost sistematizate în baza de date, conform modelului: