Diagnosticul Financiar-Contabil

Diagnosticul financiar - contabil

Prin diagnosticarea unei firme se urmareste cunoasterea tuturor laturilor activitatii acesteia, respectiv juridica, tehnica, resurse umane, economico-financiara etc., precum si a punctelor forte si punctelor slabe corespunzatoare fiecareia. Aceasta are ca scop exclusiv evidentierea parametrilor de operare ai firmei, estimarea performantelor si riscurilor activitatii viitoare, orice informatii care pot orienta judecata evaluatorului in fiecare dintre cele trei abordari prezentate.

In cadrul diagnosticului trebuie sa-si gaseasca raspuns probleme cum sunt:

- Piata pe care opereaza firma si pozitia trecuta si probabila pe aceasta piata;

- Situatia juridica a firmei si a proprietatii evaluate;

- Potentialul uman si de management al firmei;

- Infrastructura tehnica pentru sustinerea activitatii de productie sau servicii;

- Rezultatele obtinute si probabile ale intreprinderii.

Unul din cele mai interesante si complexe demersuri vizeaza abordarea diagnosticului financiar pentru evaluare, aceasta componenta de diagnostic avand un rol cheie in procesul de evaluare a intreprinderii din cauza rolului major jucat in cadrul raportului, si anume:

- rolul de sintetizare a concluziilor rezultate din celelalte piese de diagnostic;

- rolul de asigurare a coerentei in cadrul relatiei diagnostic - metode de evaluare (indeosebi metode de bazate pe venit).

Analiza financiara , ca un studiu metodic al situatiei financiare, foloseste instru-mente si mijloace specifice adaptate scopului urmarit si conduce la un diagnostic financiar al întreprinderii; care este o componenta a diagnosticului general (economi-co-financiar).

Termenul "diagnostic", preluat din grecescul "diagnostikos"(apt de a cunoaste), imprumutat din practica medicinei, este un demers care vizeaza recunoasterea anu-mitor"boli"dupa"simptomele"lor, in vederea descoperirii cauzelor si instituirii "terapiei.

Diagnosticul financiar presupune, asa dar, unele judecati asupra sanatatii financiare intreprinderii, "punctele forte" si "punctele slabe"ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia performantele si riscurile trecute, prezente si viitoare si masurile ce se impun.

Obiectivele diagnosticului financiar, subordonate scopului diversilor utilizatori in-terni sau externi, poate fi efectuat atat din interiorul cat si din exteriorul intreprinderii.

Studiul contului de rezultat da o viziune dinamica a activitatii, deoarece variabilele sale sunt in principiu fluxuri, care decurg din ciclul de exploatare, permit intelegerea modului in care este format rezultatul: fluxurile de intrari (veniturile) si flu-xurile de iesiri (cheltuielile). Cu toate acestea, simpla comparatie a bilanturilor si conturilor de rezultat, chiar pe o perioada de 3-5 exercitii succesive, nu poate explica decat rezultanta neta a miscarilor de sens contrar: achizitia si cedarea de imobilizari, sau imprumutul si rambursarea datoriei .Desi partea de jos a bilantului functional reprezinta ciclul de exploatare si isi gaseste originea in variabilele de flux ale contului de rezultat, nu se pot explica transformarile suferite de partea superioara a bilantului, unde se afla descrierea ciclului de investitii si a ciclului de finantare.

In primul rand in echilibrul financiar al intreprinderii se reflecta performantele intreprinderii, fiind necesara cunoasterea marimii principalelor rezultate si a modului in care s-au format si repartizat ele intre partenerii interni si externi ai intreprinderii.

In al doilea rand intereseaza modul in care este finantata intreprinderea, ceea ce impune cunoasterea structurii capitalului, respectiv, ponderea capitalului propriu si a datoriilor. Rezultatele obtinute trebuie comparate cu capitalurile utilizate, aparand notiunea de rentabilitate (economica si financiara) de care se leaga riscurile aferente.

In al treilea rand, trebuie sa se vada daca in cursul evolutiei sale intreprinderea a stiut sa-si mentina echilibrul financiar, ceea ce impune studierea fluxurilor financiare ale intreprinderii in timpul unuia sau mai multor exercitii. Aici intereseaza care au fost în aceasta perioada utilizarile noi ale intreprinderii (in investitii corporale, necorporale, financiare sau in rambursarea imprumuturilor) si de ce noi resurse a dispus ea in aceeasi perioada (de autofinantare sau de credite).

Daca se urmareste cresterea, se verifica daca intreprinderea are suficiente re¬surse pentru investitii si un necesar de fond de rulment pentru activitatea curenta fara riscul de a dezechilibra structurile financiare. De asemenea, se verifica daca intre¬prinderea are o rentabilitate suficienta pentru a face fata cresterii.

Pentru a caracteriza comportamentul financiar al intreprinderii in finantarea cresterii este necesar sa se stabileasca tablouri plurianuale de fluxuri financiare, con-tinuand cu introducere elementelor de analiza strategical pentru a prevedea evolutia structurilor financiare.

Diagnosticul financiar urmareste trei obiective majore:

Sa asigure intelegerea performantelor realizate de firma evaluata in ultimii 3-5 ani, precum si evidentierea riscurilor activitatii intreprinderii. In acest sens, gandirea perspectivelor viitoare de performanta se sustine pe analiza tendintelor care s-au manifestat de-a lungul perioadei diagnosticate.

Sa permita ajustarea situatiilor financiare istorice pentru:

- a dezvolta abordarea pe baza de active, implicit corectiile asupra elementelor de activ si datorii;

- a pregati aplicarea abordarii pe baza de venit, prin estimarea abilitatii intreprinderii de a genera fluxuri de venit pentru furnizorii de capital.

Sa asigure compararea cu intreprinderi similare, pentru a stabili parametrii de risc, rentabilitate si de valoare, aspecte fundamentale in:

- abordarea prin comparatie in evaluarea firmei;

- estimarea costului capitalului (ratei de actualizare).

La elaborarea diagnosticului financiar-contabil se va avea in vedere desfasurarea unei activitati care sa rezulte dintr-o fundamentala informare asupra intregii activitati parcurse cum ar fi:

- relatiile cu piata (cu furnizorii si clientii);

- factorii interni si externi care influenteaza activitatea intreprinderii;