Diagnosticul Riscului

1. DIAGNOSTICUL RISCULUI

Un diagnostic financiar complet nu se poate realiza decat prin analiza conjugata a rentabilitatii cu riscul. Diagnosticul riscului urmareste masurarea variabilitatii rezultatelor intreprinderii la modificarea pozitiei intreprinderii (exprimata prin CA), a structurii capitalurilor si a variabilitatii solvabilitatii intreprinderii ( capacitatea de a-si onora la scadenta obligatiile fata de terti).

Riscul este o variabila exogena, antonima rentabilitatii din activitatea economica cu care se afla in raporturi inverse: cu cat se doreste o rentabilitate mai mare, cu atat riscul asumat trebuie sa fie mai mare.De aceea se pune problema asumarii unui nivel de risc si obtinerii unui maxim de rentabilitate, sau, la un nivel dat al rentabilitatii se pune problema minimizarii riscului.Acesta este unul din obiectivele gestiunii financiare.

Desigur ca problema riscului poate fi vazuta din punctul de vedere al analistilor intreprinderii, dar si din punctul de vedere al tertilor, respectiv al actionarilor, creditorilor, clientilor, furnizorilor etc. In continuare analiza va fi facuta la nivelul intreprinderii, care, pe ansamblu, comporta trei mari tipuri de riscuri:

- Riscul de exploatare

- Riscul de finantare

- Riscul de faliment

Pe langa aceste trei tipuri de riscuri , mai exista si riscul valutar, dar acesta nu face obiectul studiului acestei lucrari, deoarece, datorita amplorii sale, necesita un studiu indelung si aprofundat.

2.DIAGNOSTICUL RISCULUI ECONOMIC

Activitatea unei intreprinderi este supusa riscului economic (operational) intrucat acesta nu poate sa prevada cu certitudine diferitele componente ale rezultatului sau (cost, cantitate, pret) si ale ciclului de exploatare (cumparari, prelucrari, vanzari). Riscul economic se traduce prin posibilitatea inregistrarii unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi.Aceasta posibilitate este legata de inportanta cheltuielilor fixe care diminueaza flexibilitatea intreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variatia CA.

Flexibilitatea intreprinderii este dependenta de potentialul tehnic, uman, dar si de structura ei organizatorica.Cu cat intreprinderea manifesta un grad mai mare de flexibilitate, cu atat variabilitatea mediului in care aceasta isi desfasoara activitatea va fi mai bine stapanita. Pentru a concluziona, riscul activitatii economice nu este altceva decat incapacitatea intreprinderii de a se adapta in timp util si cu cele mai mici costuri (eforturi) la variatia mediului economic. Mai exact, el exprima volatilitatea rezultatului economic la conditiile de exploatare.