Diferente Nationale si Armonizari Contabile

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Diferente Nationale si Armonizari Contabile.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 13 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

Introducere 1
1. Armonizare contabilă internaţională 2
1.1. Factorii implicaţi în procesul armonizării contabile în România 2
1.2. Cadrul conceptual al programului de armonizare contabilă din România 4
2. Armonizarea contabilităţii româneşti cu Standardele Internaţionale 6
3. Perceperea diferenţelor contabile 7
Concluzii 10
Bibliografie 11

Extras din document

INTRODUCERE

Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil românesc cu cel mondial sunt determinate de noua configuraţie a relaţiilor economice internaţionale aflate într-un proces de globalizare generală sub impulsul circulaţiei internaţionale a capitalului.

Procesul de integrare a relaţiilor economice interstatale şi în ultimă instanţă globalizarea, presupune ridicarea unor restricţii, armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea cooperării multilaterale, transferul de tehnologii, perfecţionarea şi accesibilitatea sistemului financiar-valutar internaţional.

Ca orice componentă a sistemului economic, şi contabilitatea a trebuit să suporte schimbări şi adaptări la noua tendinţă de globalizare, de armonizare şi integrare, încercând să se adapteze atât la schimbările regionale, generate de integrarea şi adaptarea României în UE, cât şi la schimbările de la nivel internaţional.

Globalizarea nu modifică numai elementele de separaţie între state, ci şi modul în care politicile economice sunt adoptate şi implementate. Ea se fundamentează pe convenţii care depend de tradiţiile naţionale, însă se poate spune că standardele universale înlocuiesc omogenitatea particulară, specifică unităţilor teritoriale mici.

Globalizarea poate deveni, astfel, un instrument pentru gestionarea puterii valorilor universale şi a proceselor economice globale, un instrument de folosire a resurselor, de generalizare a democraţiei, securităţii şi prosperităţii. Se manifestă astfel necesitatea pentru o structură de raportare contabilă accesibilă şi identică pentru întreaga lume contabilă.

Diferenţele în sistemele contabile au fost identificate cu mult timp în urmă, de cel puţin un sfert de secol. Încă de atunci eforturile au fost canalizate spre armonizare a sistemelor contabile contemporane de către Uniunea Europeană şi de către Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Percepută sub forma unei atenuări a divergenţelor existente între regulile şi practicile specifice diverselor sisteme contabile naţionale, respectiv a unei reconcilieri a varietăţii de culturi contabile, pe fondul intensificării eforturilor depuse de principalele organisme implicate în elaborarea şi implementarea unui „limbaj contabil universal înţeles”, armonizarea contabilă internaţională a avut o evoluţie sinuoasă, devenind în prezent o certitudine, marcată de fenomenul globalizării pieţelor financiare şi de nevoia de informare a actorilor acestora.

Sub aspect etimologic, conceptul de armonizare face referire la „acţiunea de a pune în armonie”, respectiv de „a face să fie sau a fi în concordanţă.”. Transpus în plan contabil, procesul de armonizare, presupune existenţa unui reper normativ (referenţial contabil), la care să subscribe eforturile organismelor naţionale şi internaţionale de normalizare şi reglementare contabilă, dincolo de numeroasele dificultăţi în materie de acceptabilitate a unui set de standarde în materie de raportare financiar-contabilă.

Este important astfel ca sistemul de contabilitate să asigure informaţii contabile relevante, calitate ridicată şi raportare comparabilă, informaţii care vor încuraja investiţiile internaţionale

1. ARMONIZARE CONTABILĂ INTERNAŢIONALĂ

Armonizarea este termenul consacrat, în contabilitatea internaţională, pentru a desemna reducerea diferenţelor dintre reglementările contabile naţionale. Trebuie să fie delimitată de normalizare, care presupune mai degrabă o uniformizare totală a regulilor.

Armonizarea presupune existenţa unui reper normativ, în cazul nostru internaţional, la care să subscrie eforturile naţionale de normalizare contabilă. Absolut necesară în contextul globalizării, armonizarea contabilă a avut să se confrunte cu dificultăţi de acceptabilitate în mai toate ţările (prea puţine state au adoptat in integrum normele contabile internaţionale, „armonizându-şi” completamente normele naţionale). Nu putem fi de acord cu opinia conform căreia armonizarea contabilă internaţională „s-a dovedit a fi un fiasco total atâta timp cât nu s-a ajuns la crearea unui referenţial contabil unic”. Este mai degrabă un mod foarte restrictiv de a privi lucrurile, deoarece nu se are în vedere pasul următor făcut de normalizatorii internaţionali şi anume problema convergenţei contabile.

Aşa-zisa nereuşită a armonizării contabile provine dintr-o serie de orgolii naţionale, dar şi dintr-o anumită lipsă de educaţie. Ea este o soluţie ideală, care nu ţine seama de mentalităţile şi „de obiceiurile locurilor”. Lumea contabilă speră în această armonizare contabilă, însă o priveşte totuşi ca pe o utopie. „Fiecare crede că armonizarea se va produce într-o zi, dar nimeni nu crede că această zi se va realiza în zilele sale”.

1.1. Factorii implicaţi în procesul armonizării contabile în România

Integrarea României în concernul ţărilor europene necesită un ansamblu de măsuri economice, politice şi sociale menite a evidenţia viabilitatea mediului de afaceri actual şi capacitatea proprie de integrare. În acest context, reforma contabilă ce se află în plin proces de derulare, vizează armonizarea cu Directivele Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Într-un cadru general, politicile naţionale de contabilitate poartă amprenta filozofică şi doctrinară a particularităţilor de natură economică, socială, culturală şi etnică a fiecărei ţări. Definită frecvent ca reprezentând „limbajul afacerilor”, contabilitatea se integrează în sfera preocupărilor care să-i asigure integrarea deontologică în structurile profesionale europene şi internaţionale. A apărut astfel necesitatea eleborării unor reglementări internaţionale care să poată fi asimilate de către toate organismele profesionale de contabilitate.

Procesul de globalizare a economiilor naţionale, integrarea pieţelor financiare şi a sistemelor informaţionale necesită de asemenea utilizarea unui limbaj universal, comun, care să ofere informaţii relevante, inteligibile, comparabile atât utilizatorilor, cât şi analiştilor financiari. Un interes deosebit faţă de calitatea informaţiei contabile este exprimat de către investitori, care manifestă cerinţa de a consulta situaţii financiare fiabile şi coerente chiar pentru firme situate geografic în ţări diferite. Astfel a germinat interesul organismelor internaţionale de a identifica unele soluţii care să asigure deopotrivă protecţia utilizatorilor precum şi a organismelor naţionale de normalizare contabilă.

Un factor cu o contribuţie relevantă în declanşarea procesului de armonizare contabilă îl constituie accesul pe pieţele de capital, în special accesul la finanţarea internaţională prin acceptarea propriilor titluri de valoare la cotaţiile pieţelor internaţionale de capital.

Un element semnificativ care necesită reglementări contabile cu caracter internaţional îl constituie apariţia companiilor multinaţionale, ale căror lucrări de elaborare, consolidare şi auditare a situaţiilor financiare trebuie să răspundă necesităţilor de a reflecta multiplele legături economice ce se stabilesc. Totodată, prin armonizare, guvernele naţionale au posibilitatea de a urmări şi controla mult mai uşor activitatea societăţilor multinaţionale.

Nevoia introducerii unor criterii comune de management financiar – contabil, de apreciere a performanţelor, de evaluare a oportunităţilor constituie deopotrivă premise ale implementării mecanismului de normalizare şi armonizare contabilă.

Un rol determinant în vastul proces de armonizare contabilă îl deţine existenţa grupărilor multinaţionale de contabilitate (Big Four) care în acţiunea de extindere a propriei activităţi pe spaţii geografice cât mai diversificate, solicită reglementări contabile uniforme, care să permită costuri reduse şi o mobilitate accentuată a personalului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Diferente Nationale si Armonizari Contabile.docx

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA FACULTATEA DE ECONOMIE