Etica și Deontologia Profesionistului Contabil

1. Definitii

ETICĂ - 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea şi conţinutul lor; 2. Morală. Totalitate a normelor de conduită morală.

DEONTOLOGIE - 1. Parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale; 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul şi normele obligaţiei morale în general.

Cuvântul „etică” (ca dealtfel si cuvântul morală) are mai multe inţelesuri distincte, dar în acelaşi timp legate unele de altele.

In primul rând, etica este privită ca o disciplină sau arie de studii care se ocupă de problemele morale.

În al doilea rând, când vorbim de probleme de etică şi controverse, încercăm să le distingem de acelea care nu sunt etice sau morale.

În al treilea rând, deseori cuvântul etică este utilizat pentru a se face referire la un set particular de crezuri, atitudini şi obiceiuri pe care o persoană sau un grup le prezintă în plan moral.

De aici, putem spune că etica lui Hitler a fost diferită de cea a lui Dwight Eisenhower, şi ambele au fost diferite de cea a lui Karl Marx. Făcând acest lucru, facem referire la modul în care poporul priveşte problemele morale. Acest lucru este puternic influentat de perioada istorică la care ne raportăm, etica perioadei fanariote fiind diferită de cea a perioadei moderne.

Acest sens este direct legat de originea cuvântului grec „ethos”, care înseamnă obicei. Iata ce scria Cioran in 1934 : "Nu existã om politic în lumea de astãzi care sã-mi inspire o simpatie si o admiratie mai mare decît Hitler. Existã ceva irezistibil în destinul acestui om pentru care orice act de viatã cîstigã semnificatie numai prin participare simbolicã la destinul istoric al unei natiuni Mistica Führerului în Germania este deplin justificatã Meritul lui Hitler este de a fi rãpit spiritul critic unei natiuni". Daca Germania ar fi castigat razboiul aceste fraze ar fi considerate si astazi “morale”.

În al patrulea rând, cuvântul etică poate fi utilizat ca sinonim cu „corect din punct de vedere moral”. De exemplu, acţiunile oamenilor şi principiile pe care se bazează conduita lor pot fi analizate ori ca fiind „etice” (drepte, bune sau permisibile), ori ca nefiind etice (imorale), iar comportamentul indivizilor poate fi evaluat ca fiind etic (decent, având integritate morală) sau nefiind etic (fără scrupule).

Dicţionarul Oxford English Dictionary prezintă una dintre cele mai accesibile definiţii pentru etică: „ Etica poate fi definită ca ştiinţa moralei, principiile morale, o filozofie sau un cod.”

2. Natura eticii in mediul afacerilor

Etica in afaceri se refera la relatia mediului de afaceri cu trei niveluri. Fiecare afacere cauta armonizarea (sau mai bine zis compromisul) dintre aceste trei niveluri, care sunt vazute in mod traditional ca:

- nivelul macro: ghidul etic la nivel macro face referire la o afacere in context national si international, context care este rezultat, de cele mai multe ori, al mediului politic, cultural si religios.

- nivelul institutional: ghidul etic la acest nivel face referire la etica specifica unei organizatii. In multe lucrari de specialitate, aceste aspecte etice se refera la responsabilitatile sociale. Ghidurile etice pot fi vechi, cum este cazul celor redactate de catre fondatorii organizatiilor respective, sau pot fi de data relativ recenta, cum ar fi crezurile etice ale managementului in relatiile cu partenerii de afaceri. Acest nivel este direct influentat de stilul managerial adoptat, precum si de modul de raportare al managementului la normele morale. In general, organizatiile din Romania sunt la un stadiu incipient in ceea ce priveste redactarea si aplicarea unor ghiduri etice, fiind putine cele care au asa ceva, cu exceptia poate a transnationalelor sau a firmelor cu capital privat strain. Exista eventual in contractele de administrare sau in contractele individuale de munca ale managerilor si angajatilor, clauze legate de confidentialitate, fidelitate fata de firma si de neconcurenta.