Evaluarea în Contabilitate

1. Definirea evaluarii

Conatabilitatea masoara si inregistreaza in unitati monetare elementele patrimoniale si operatiile care modifica masa patrimoniului. Unitatea monetara se identifica cu banii in functia lor de masura a valorii. Banul este unitatea de masura a valorii economice. Pe aceasta cale se omogenizeaza masa patrimoniului si se creeaza posibiltatea centralizarii si sintetizarii datelor contabile.

In mod concret functia banului ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul monetar propriu fiecarei tari. In Romania un asemenea semn este leul.

In baza elementelor prezentate mai sus, evalurea in contabilitate consta in cuantificarea si exprimarea in unitati monetare a marimii elementelor patrimoniale (active, pasive, cheltuieli si venituri) si a operatiilor economice si financiare cu modificari intervenite in masa patrimoniului.

Prin mijlocirea unitatii monetare, se masoara si valoare elementelor componenete ale patrimoniului. In acest scop se pondereaza cantiatea de evaluat masurata in unitati fizice sau munca cu pretul sau costul unitar: pretul in cazulo iesirilor si costul in situatia intrarilor prin achizitie sau din productie proprie.

O alta definitie ar fi aceea ca evaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabile care consta in cuantificarea si exprimarea valorica in etalon banesc a existentei miscarii si transformarii patrimoniului economic pentru a-l reflecta in contabilitate.

Sunt evaluate astfel: bunurile materiale, creantele, obligatiile, cheltuielile si veniturile, rezultatele financiare, folosindu-se in acest scop preturile si tarifele. Fara eveluare nu se poate realiza contabilitatea unitatilor patrimoniale.

Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii exprimate cantitativ cu elementele banesti concretizate in preturi, tarife pentru costuri.

2. Criteriile de evaluare

In teoria si practica de contabilitate, 3 criterii s-au conturat cu privire la evaluarea fluxurilor si stocurilor de active si pasive, cheltuieli-venituri: valoarea de utilitate sau valoarea reala, valoare de piata ca referinta de pret si timpul.

Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoare trebuie sa reprezinte „costul” sau „sacrificiul” consimtit pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce ar aduce bunul respectiv daca l-am utilizat in intreprindere. La aceasta definitie adaugam si precizarea ca valoarea de utilitate poate fi privita si prin prisma „pierderii” sau „sacrificiului” pe care l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv.

In cadrul pasivelor circumscrise numai la datorii, valorea de utilitate se traduce prin sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei sau sumele asteptate a fi platite pentru satisfacerea obligatiilor fiscale.

In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale de Contabilitate, valoarea reala, este definita prin prisma valorii la care poate fi tranzictionat un activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Valoarea reala este valoarea recunoscuta de piata in cadrul tranzactiilor directe. In aceeasi lucrare se foloseste sintagma „valoare utila” definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei utile de viata.

Interes prezinta si valoarea venala asa cum este definita de in RCG francez. Valorea venala este valoarea actuala a unui element de activ sau de pasiv. Prin esenta sa, valoarea venala reprezinta pretul prezumat a fi acceptat la plata de catre un cumparator eventual, in starea si locul in care se afla elementul patrimonial aceasta valoare trebuie apreciata in functie de situatia intreprinderii.