Evaluarea unei societați comerciale cu activitate de turism

1.1)Metode patrimoniale de evaluare

Evaluarea întreprinderii este un inepuizabil subiect de reflexie și constituie o problemă fundamentală a analizei financiare. Extraordinara complexitate a problemei ține , înainte de toate, de dificultatea definirii conceptelor ( ce este valoarea? Ce valoare reținem?) , cât și de modul de stabilire a principiilor necesare de respectat pentru a realiza o bună evaluare.

Evaluarea ne permite să ne pronunțăm “asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informațiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).

Când ne referim la societate, evaluarea apare ca fiind o acțiune complexă care are ca scop final stabilirea valorii acesteia la un moment dat, utilizând metode specifice.

Regăsim două mari serii de rațiuni, capabile să exemplifice eventualele dificultăți legate de evaluarea societății:

-primele se referă la actorii vieții economice (bancherii, managerii, administrații financiare) sau culturale (profesori, cercetători, experți), se interesează fiecare într-un scop particular cum ar fi nevoile de informare asupra valorii societății, după cum societatea vrea să își continue activitatea, sau să o întrerupă.

-deoarece evaluarea este o operațiune tehnică foarte delicată datorită complexității factorilor, întrucât nu este nici una care să ofere singură un rezultat satisfăcător.

Valoarea unei întreprinderi este cu atât mai diversificată cu cât multiplele componente nu au același interes pentru toți observatorii. Este subiectivă și independentă de alegerea elementelor care definesc obiectivul ce se vrea evaluat.

Scopul si necesitatea evaluării

Pentru a realiza o investiție, în situația cumpărătorului există două variante: fie cumpără o afacere gata făcută întrucât piața poate oferi și o astfel de soluție fie construiește afacerea de la început.

Evaluarea vizează asigurarea și pregătirea resurselor umane și materiale, probleme de planificare și organizare a muncii, de cooperare în cadrul organizației sau cu alte organizații etc., potrivit funcțiilor managementului modern, toate acestea având însă un caracter anticipativ, cu bătaie lungă, deci un pronunțat spirit de previziune.

Metodele patrimoniale sunt sigurele care pot satisface lista de obiective impuse de o evaluare corectă. Acestea sunt recunoscute de către specialiștii din Europa, dar sunt ignorate de specialiștii din America de Nord, care consideră ca valoarea economică corectă este cea dată de actualizarea cash-flow-lui.

În România s-a constituit o bază de informare pentru evaluatori unde se poate observa tendința celor din domeniul contabil spre metodele patrimoniale și a celor cu profil financiar spre cel financiar și bursier.

Standardul ANEVAR SEV 5 prezintă câteva caracteristici ale acestor metode:

-metoda bazată pe active este fundamentată pe principiul substituției: un activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părților sale componente.

-bilanțul bazat pe costuri este înlocuit de bilanțul ce reflectă toate activele corporale și cele necorporale, inclusiv toate datoriile la valoarea lor de piață sau la altă valoare curentă adecvată.

-dacă evaluarea nu s-a făcut pe baza ipotezei de continuare a activității, activele sunt evaluate pe baza valorii de piață sau de lichidare.

În acest tip de evaluare se iau in considerare toate costurile care au legătură cu vânzarea de active sau cu lichidarea societății.

Metodele patrimoniale de evaluare mai este cunoscută și sub numele de metoda evaluării activelor, are la bază teoria conform căreia valoarea unei afaceri este dată de suma valorilor elementelor sale componente.

Valoarea patrimonială a firmei este dată de valoarea activului său net (AN), calculat după ultimul bilanț, activ care reprezintă excedentul bunurilor (B) și drepturilor (D) societății asupra obligațiilor sale.

VP=AN=(B) + (D) - (O)

Etapele aplicării metodelor patrimoniale sunt:

-obținerea bilanțului contabil

-stabilirea standardului de valoare potrivit situației

-analiza posturilor bilanțului contabil și retratarea

-întocmirea bilanțului economic

-calculul valorilor patrimoniale de evaluare

Principalele metode patrimoniale privind evaluarea sunt:

1.activul net corectat,

2.activul net contabil,

3.capitalurile permanente necesare exploatării,

4.valoarea substanțială brută

Activul net corectat

Sunt active care pot avea valoarea de piață diferită de valoarea contabilă, în aceste situații activul net contabil este supus unor corecții, efectuate de o echipă de evaluatori.

Activul net corectat are drept scop eliminarea limitelor activului contabil și dimensionarea valorii societății mai aproape de realitatea economică. Astfel, bilanțul contabil în costuri istorice va fi înlocuit de bilanțul economic, în care activele și pasivele sunt aduse la valoarea lor curentă de piață.

ANC=Active totale corectate-Datorii totale la valoarea curentă

Evaluarea societății folosind metoda activului net corectat parcurge următorii pași:

-verificarea situațiilor financiare care conțin informații despre active și datorii

-verificarea concordanțelor dintre situațiile scriptice si situațiile reale ale activelor

-efectuarea unor corecții pentru posturile de activ și pasiv.

Corectarea și evaluarea imobilizărilor necorporale

Întreprinderea nu trebuie vazută doar ca un centru de producere al profitului și de acumulare de capital, ci un centru de acumulare de cunoștințe și experiențe tehnologicoorganizatorice , iar cand toate aceste forme de acumulare se dezvoltă echilibrat, întreprinderea își realizează misiunea pentru care a fost creată. Prin urmare, valoarea unei întreprinderi poate fi măasurată în funcție de mărimea patrimoniului său material, dar subzistă de asemenea și în capacitatea de a dobândi, genera și distribui resursele intangibile ( Toffler A., 1995, p.74).