Expertiza Contabilă în Procesul Civil și Penal

CAP. I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND EXPERTIZA, EXPERTIZA CONTABILĂ ŞI EXPERTIZA CONTABILĂ JUDICIARĂ

1.1. Conceptul de expertiză

Cuvântul expertiză provine de la latinescul „expertus”, adică priceput, şi se referă la lucrarea unei persoane experimentate, specializate. Expertiza constituie o activitate care depăşeşte acţiunea de control şi pe cea de verificare, expertul exprimându-şi propriul punct de vedere în ceea ce priveşte faptul sau faptele asupra cărora a efectuat expertiza. Expertiza are imprimată deci o impresie personală şi critică a expertului, cuprinzând rezultatul examinării faptelor din punctul de vedere al exactităţii formale şi materiale şi părerea expertului asupra cauzelor şi efectelor în legătură cu obiectul supus cercetării sale.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte expertiza ca fiind o cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, probleme etc., a cărei lămurire interesează soluţionarea cauzei; raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute

Expertiza este un mijloc de dovadă, reglementat de Codul de procedură civilă şi de Codul de procedură penală, la care recurge instanţa în cazul în care, pentru stabilirea adevărului obiectiv, este nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru a căror rezolvare se cer cunoştinţe de specialitate în domeniul ştiinţei, tehnicii, cauzei sau litigiului ce se cercetează, expertiza putând fi: tehnică, de navigaţie civilă, medicală, filatelică, grafologică, criminalistică, contabilă” etc

1.2. Expertiza contabilă

Expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea unor cauze care necesită cunoştinţe de strictă specialitate din partea unor persoane care au calitatea de expert contabil. Expertizele contabile dispuse din oficiu sau acceptate la cererea părţilor în fazele de instrumentare şi de judecată ale unor cauze civile şi/sau comerciale, ataşate sau nu unui proces penal, se numesc expertize contabile judiciare. Toate celelalte

expertize contabile sunt extrajudiciare.

Expertiza contabilă este o formă de cercetare ştiinţifică, efectuată în vederea lămuririi modului în care sunt reflectate în documente şi evidenţa tehnic-operativă şi contabilă anumite fapte, împrejurări, situaţii de natură economico-financiară. Sfera expertizei contabile cuprinde întreaga activitate economico-financiară a unui agent economic. Ea are ca obiect de cercetare situaţia economico-financiară a patrimoniului şi capacitatea acestuia de a genera profit, aşa cum rezultă din documentele primare şi evidenţa tehnic-operativă şi contabilă privind intrarea şi ieşirea legală a valorilor materiale şi băneşti, cu scopul final de a se stabili în mod ştiinţific, corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului.

Potrivit opiniei autorului Ion Florea şi a coautorilor lucrării “ Introducere în expertiza contabilă şi în auditul financiar” , expertizele, în general, şi expertiza contabilă, în particular, sunt strâns legate de activitatea de control. Dar, spre deosebire de control, care este o activitate continuă de verificare, analiză şi îndrumare, expertiza are, de regulă, un caracter fragmentar (de discontinuitate), intervenind numai în anumite împrejurări, reprezentând în esenţă o consultaţie de specialitate şi conţinând ca element principal punctul de vedere sau opinia celui care o efectuează. Evident este vorba despre o opinie autoritară sub aspect profesional şi autorizată din punct de vedere legal.

Expertizele contabile pot fi efectuate numai de către persoanele care au dobândit calitatea de expert contabil în condiţiile legii, fiind înscrise, cu viza la zi, în partea activă a Tabloului experţilor contabili, actualizat anual de către Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).