Fiscalitatea în Domeniul Industriei Hoteliere

FISCALITATEA ÎN DOMENIUL INDUSTRIEI HOTELIERE

Deşi turismul românesc în general suferă de nenumărate lipsuri, există o aripă a acestuia care s-a dezvoltat continuu în ultimul timp, susţinând practic dezvoltarea ţării noastre din punct de vedere turistic. Industria hotelieră se plasează fără îndoială pe un grafic ascendent, dezvoltându-se cu precădere în jurul marilor oraşe sau în zonele cu un puternic potenţial de dezvoltare economică.

1.Conceptul de politică de preţ în industria hotelieră

Teoria preţurilor şi a cererii are o relevanţă specifică în problemele practice ale turismului.

Particularităţile preţulu în turism:

- Preţul este numai unul dintre mijloacele prin care se poate influenţa cererea şi, ca atare, volumul vânzarilor din turism;

- Flexibilitatea în fixarea preţurilor este, de regulă, foarte importantă.

1.1. Politica de preţ

Politica de preţ poate fi definită ca o decizie sau o serie de decizii, luate de către conducerea firmei, bazate pe analiza prealabilă a costurilor şi a situaţiei de piaţă (intensitatea cererii, dimensiunea pieţei, nivelul de preţuri, competiţie) şi având ca scop de a se realiza un anumit obiectiv sau un set de obiective (un anumit volum de vânzări, un anumit profit, o anumită încasare) în cadrul unui plan general de acţiune.

Abordări ale politicii de preţ

A. Abordări simple

B. Abordări complexe

C. Abordări în trepte

A. Abordările simple

Abordările simple se bazeaza mai puţin pe cercetări şi analize de cost şi mai mult pe intuiţia managerilor. Acestea nu sunt în general recomandate, dar pot fi întâlnite în practica hotelieră:

1. Abordarea concuretială este o metodă “de reacţie” sau de tipul “aşteaptă să vezi (wait and see)”, deoarece preţurile sunt modificate în sus sau în jos, în funcţie de schimbările de preţ ale concurenţilor.

2. Abordarea de tip “urmăreşte liderul” este o formă modificată a abordării concurenţiale şi este folosită în general de firmele mici care aşteaptă ca liderul sau liderii de piaţă să introducă noile preţuri şi apoi îşi fixează propriile preţuri în funcţie de tendinţa impusă de firmele mari.

3. Abordarea intuitivă este o metodă mai puţin ştiinţifică, deoarece nu implică nici o cercetare asupra costurilor, preţurile concurenţei sau a aşteptărilor consumatorilor. Mulţi au numit-o abordarea curajului, deoarece se bazează cel mai mult pe intuiţia managerului.

4. Abordarea traditională sau “regula degetului mare”

Factori de influenţă a preţurilor

- Caracteristicile consumatorului;

- Obiectivele generale ale firmei;

- Imaginea şi poziţionarea firmei pe piaţă;

- Volumul cererii;

- Costurile actuale şi costurile potenţiale;

- Concurenţa;

- Canalele de distribuţie;

- Servicii suplimentare şi facilităţi;

- Consecvenţa în raport cu elementele mix-ului de marketing.

B. Abordările complexe

Abordările complexe au în vedere consecinţele pe care deciziile privind tarifarea le pot avea asupra activităţii lor. Ele se referă în principal la tarifarea ţintă bazată pe un obiectiv orientat spre profit. Cea mai cunoscută metodă de tarifare ţintă este formula lui Hubbart.

C. Abordarea în trepte a tarifării

Abordarea în trepte include următorii paşi:

1. Determinarea obiectivelor companiei şi a obiectivelor specifice ale tarifării.

2. Identificarea şi analiza pieţei sau a pieţelor ţintă.

3. Luarea în consideraţie a imaginii companiei si a pozitionării serviciilor sale faţă de piaţă sau de pieţele ţintă.

4. Previzionarea cererii pentru servicii la diferite niveluri ale preţului.

5. Determinarea costurilor de producere a serviciilor.

6. Evaluarea reacţiilor posibile ale concurenţei la preţurile firmei.

7. Luarea în consideraţie a impactului preţurilor asupra agenţilor de turism intermediari.