Fiscalitatea și Contabilitatea Întreprinderii

1. IMPOZITELE ŞI ROLUL LOR ÎN ŢĂRILE CU ECONOMIE DE PIAŢĂ

Pentru a-şi îndeplini rolul şi funcţiile sale, statul trebuie să mobilizeze resurse şi să facă cheltuieli băneşti, procedând la repartiţia sarcinilor publice între membrii societăţii, persoane fizice sau juridice. Instrumentul financiar şi juridic prin care se înfăptuieşte această repartiţie îl constituie obligaţia fiscală sub forma impozitelor, taxelor şi altor sarcini fiscale specifice fiecărei ţări şi fiecărei etape istorice în parte. Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor sale. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.

Fiscalitatea se delimitează ca un sistem de percepere şi încasare a impozitelor şi taxelor, precum şi ca un ansamblu coerent de surse de drept care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele şi taxele. În acest sens prezintă interes definiţia privind fiscalitatea, aşa cum este formulată în dicţionarul LAROUSSE: “Fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a reglementărilor de natură fiscală, precum şi a aparatului fiscal ce vin să influenţeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil”.

Aria de cuprindere a întregii activităţi fiscale este dată de sistemul fiscal, definit ca “totalitatea impozitelor şi a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza surselor legislative în urma cărora ia naştere creanţa fiscală a statului asupra contribuabililor”.

Din punct de vedere structural, gruparea impozitelor şi a taxelor s-a făcut potrivit clasificaţiei bugetare a veniturilor, ceea ce corespunde şi ordinii în care acestea au fost aşezate în bugetul de stat şi în bugetele locale. Astfel, impozitele împărţite în impozite directe şi indirecte sunt componente ale veniturilor fiscale şi implicit ale veniturilor curente. În categoria impozitelor directe sunt cuprinse următoarele venituri bugetare mai importante: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenurile agricole ale populaţiei, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa de timbru, taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producţia vegetală, agricolă sau silvică etc. Dintre impozitele indirecte se pot enumera, ca fiind mai importante, următoarele: taxa pe valoare adăugată, accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole etc.

Impozitele şi taxele sunt caracterizate prin câteva elemente specifice:

• potrivit legislaţiei ţării noastre impozitul nu îmbracă decât formă bănească, element cel diferenţiază de orice obligaţii neexprimate şi necalculate în bani;

• natura de plată generală a impozitului rezultă din obligaţia care se referă la grupe sau categorii de contribuabili şi nu la subiecţi individual determinaţi;

• caracterul definitiv al impozitului evidenţiază lipsa unei obligaţii de restituire, direct către contribuabili, a sumei percepute;

• caracterul unilateral al obligaţiei, în sensul că beneficiarul necondiţionat al plăţii este statul, iar contribuabilul nu poate pretinde un echivalent corelativ direct individual; este vorba deci de un caracter ireversibil al impozitului;

• noţiunea de impozit cuprinde şi elementele de stabilire a obligaţiei fiscale în sarcina contribuabililor; aceasta constă în procedura fiscală pentru identificarea şi concretă a subiectului şi obiectului impunerii, calcularea impozitului de plată cu ajutorul cotelor de impunere şi plata acestuia la termenele şi condiţiile prevăzute de lege şi nu în mod arbitrar.

Cu privire la această ultimă caracteristică a impozitelor şi taxelor, se poate afirma că potrivit experienţei din ultimii ani impozitele directă şi cele indirecte deţin ponderea cea mai mare (peste 90%) în totalul veniturilor bugetare. În viitor însă, pe măsura lărgirii economiei de piaţă, se aşteaptă o modificare a acesteia în favoarea impozitelor indirecte percepute de la agenţii economici a căror activitate se va dezvolta continuu.

Ponderea majoritară a impozitelor în cadrul veniturilor bugetare se datorează în primul rând rolului acestora. Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic, politic şi social, dar în mod diferit de la o etapă de dezvoltare economică la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece aceasta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.