Gestiunea Financiar Contabila a Intreprinderii

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Gestiunea Financiar Contabila a Intreprinderii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ciprian Apostol

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

Cap. 1 Conceptul de capital al intreprinderii 3
Cap. 2 Structura si echilibrul financiar al firmei 4
Cap. 3 Modalitati de finantare a capitalului propriu 5
Cap. 4 Crearea capitalurilor proprii 6
4.1 Autofinantarea 6
4.1.1 Autofinantarea de mentinere 7
4.1.2 Autofinantarea de expansiune 7
4.1.3 Avantaje ale autofinantarii 7
4.1.4 Capacitatea de autofinantare 8
Cap.5 Modalitatile de majorare a capitalului social 8
5.1 Majorarea capitalului prin aporturi noi in numerar 8
5.2 Majorarea capitalului prin incorporarea de rezerve 9
5.3 Consolidarea datoriilor intreprinderii 9
5.4 Fuziunea si absorbtia totala sau partiala a unei societati comerciale 9
Cap.6 Finantarea prin imprumuturi 10
6.1 Finantarea prin imprumuturi pe termen mediu si lung 11
6.1.1 Creditul bancar pe termen mediu si lung 11
6.1.2 Creditul obligatar 12
6.1.3 Leasingul 13
6.2 Finantarea pe termn scurt 14
6.2.1 credite bancare pe termen scurt 14
6.2.2 finantarile nebancare pe termen scurt 15
Bibliografie 16

Extras din document

1. Conceptul de capital al intreprinderii

Notiunea de capital apare pentru prima data in secolul al XII-lea si a circulat la inceput sun diverse sensuri: ca stoc de marfuri, ca fond, masa de bani. In secolul al XIV-lea termenul de capital este intalnit cu inteles de bogatie,averi banesti,foduri. Continutul modern de capital a fost introdus de economistul francez A.J. Turgot in secolul al –XVIII- lea. In acceptiunea economistului francez,notiunea de capital insemna mai mult decat bani sau bunuri, respectiv, o valoare care participa la producerea unor noi valori si a profitului.

O alta definitie este data si de Adam Smith in lucrarea ’’Avutia Natiunilor ’’ unde face distinctia neta intre capitalul individual si capitalul national.

Economistii contemporani spre deosebire de Adam Smith, considera ca izvorul de creare a capitalului nu este doar propria munca, prin economiile degajate,ci si resursele imprumutate.

2. Structura si echilibrul financiar al firmei

Structura financiara a firmei constituie una din problemele importante ale managementului financiar. Alegerea structurii financiare a unei firme este o problema veche si, în acelasi timp, dificila. ’’Delicatetea” acesteia izvoraste din faptul ca, înca, nu s-a dat un raspuns,unanim acceptat, la întrebarea daca o firma este prea mult sau insuficient îndatorata. În legatura cu aceasta întrebare, exista o serie de teorii,pareri, unele contradictorii, care vin sa complice si mai mult problema.În cadrul politicii financiare a oricarei firme moderne, necesitatea alegerii unei structuri financiare obiectiv reprezinta o prioritate. Aceasta politica trebuie sa se încadreze în normele strategiei generale a firmei,functie de realitatile conjuncturale si domeniul de desfasurarea activitatilor, în vederea realizarii obiectivelor dorite.

Structura financiara exprima împartirea resurselor financiare firmei între capitaluri proprii si capitaluri împrumutate (datorii). Aceasta este confundata cu raportul datorii/capitaluri proprii numit levier financiar (pârghie financiara).Într-o alta abordare structura financiara reprezinta raportul dintre finantele pe termen scurt si cele pe termen lung.

Optimizarea structurii financiare presupune stabilirea acelei combinatii între capitalurile proprii si cele împrumutate,definita în termeni de rentabilitate si risc care sa maximizeze valoarea actiunilor firmei. Asadar, alegerea unei structuri financiare optime este esentiala pentru orice firma, întrucât va determina, în mod direct, rentabilitatea si riscurile acesteia.

În ceea ce priveste echilibrul financiar al firmei, acesta este o parte integranta a echilibrului economic general al întreprinderii. Printre atributiile managerului financiar se numara si urmarirea modului în care este asigurat echilibrul la nivel de resurse financiare.

Echilibrul financiar exprima „egalitatea si corelatiile dintre

necesarul de resurse financiare si posibilitatile de colectare a acestor

resurse13”.

Aprecierea echilibrului financiar se face prin metode matematice,timp ce analiza si urmarirea acestuia presupune instrumente de evidenta contabila.

Principalul indicator folosit de managerul financiar pentru a aprecia echilibrul financiar este fondul de rulment.

În sens general, fondul de rulment exprima totalitatea resurselor necesare pentru a finanta activitatea curenta a firmei.

Aprecierea lichiditatii întreprinderii si a modului în care este

consolidat echilibrul financiar se face cu ajutorul fondului de rulment net. Acest indicator exprima diferenta dintre capitalul permanent si activele imobilizate, sau diferenta dintre activele circulante si datoriile curente. Concluzionam ca echilibrul financiar presupune o marime optima a fondului de rulment net care sa permita constituirea de suficiente mijloace

3. Modalitati de finantare a capitalului propriu

Profit net capitalizat

Autofinantare

amortizarea

Finantare interna

Alte surse

Nevoia globala de finantare

crearea si sporirea capitalului social

credit bancar

Finantarea externa

t.m.l credit obligatar

leasing

indarorare

credit comercial

t.s

credit bancar

alte forme

subventii nebancarea

4.Crearea capitalurilor proprii

Prima si cea mai importanta componenta a capitalurilor proprii o reprezinta capitalul social. Capitalul social este conditia fundamentala a inffiintarii unei intreprinderi aceasta notiune fiind inseparabila de cuvantul societate.Modul de constituire al capitalului social este diferit in functie de forma juridica a societatilor comerciale. Finantarea prin aportul de capital in numerar si in natura confera aportatorului calitatea de asociat sau actionar de coproprietar al unei parti din capitalul social si in consecinta el nu-si va recupera fondurile investite de la societatea comerciala decat dupa lichidarea acesteia din partea ramasa dupa onorarea creditorilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Gestiunea Financiar Contabila a Intreprinderii.doc