Gestiunea incertitudinii prin contabilitatea managerială

Riscul este un partener normal şi de nedespărţit al oricărei activităţi având efecte directe şi puternice asupra rezultatelor activităţii respective. Orice activitate are un anumit grad de risc. În fiecare zi structura organizatorică din care facem parte este abordată direct sau indirect de diverse riscuri. Totodată şi noi ca persoane fizice, suntem supuşi la diverse riscuri. Trăim într-o lume a riscurilor.

Deseori teoreticienii fac distincţie între risc şi incertitudine.Termenii risc şi incertitudine sunt folosiţi de multe ori pentru a exprima acelaşi lucru, dar, aşa cum se susţine în literatura de specialitate, între ei există o diferenţă clară. Incertitudinea reprezintă faptul de a nu şti ce se va întâmpla în viitor, iar riscul este considerat ca o caracterizare a gradului de incertitudine; cu cât este mai mare incertitudinea cu atât este mai pronunţat riscul şi invers.

Riscul derivă din incertitudine: adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în practică şi rezultatele se vor produce în viitor.

Luarea deciziilor este cu siguranță cea mai imprtantă și dificilă sarcină a unui manager. Putem afirma că pentru orice problemă dată, gradul de certitudine variază ȋn rândul managerilor ȋn funcție de cunoștințele fiecărui referitoare la aceeași problemă.Deciziile în condiţii de incertitudine sunt luate într-un mediu care poate avea mai multe stări, iar decidentul nu cunoaşte probabilităţile de realizare a acelor stări.

Existenţa managementului nu poate fi gândită fără decizie şi, având în vedere rolul jucat de aceasta, se apreciază că esenţa activităţii de management îl constituie procesul de luare al deciziilor. De aici se desprinde ideea că aprecierea managementului porneşte de la analiza deciziilor elaborate, de la rezultatele obţinute de organizaţie ca urmare a aplicării deciziilor adoptate, iar oportunitatea şi eficacitatea deciziilor contribuie deci, în mod hotărâtor, la creşterea eficienţei procesului managerial.

In cadrul acestei lucrări am analizat noțiunile de risc și incertitudine prezentând principalele diferențe dintre cele două concepte, dar și modul de luare a deciziilor ȋn condiții de incertitudine.Totodată am ȋncercat să ȋnțelegem ȋnfluențele culturale ȋn contabilitatea managerială și modul ȋn care managerii ȋnțeleg noțiunea de risc și incertitudine ȋn activitatea organizației.

Capitolul 1. Risc vs. Incertitudine

1.1. Scurt istoric al ricului

In dimensiunea sa istorică, riscul este un concept tanar si in acelasi timp unul din putinii termeni de afaceri cu origini directe in mediul comercial si financiar.

La inceputul anilor ’70 riscul era un concept asociat in special cu stiintele naturii si mai putin cu teoria financiara, pentru ca mai apoi acesta sa castige o importanta semnificativa in lumea afacerilor. In acest context, economistii americani Harry M. Markovitz si James Tobin, laureati ai premiului Nobel, au jucat rolul de pionieri. Ei au analizat un set de portofolii eficiente: portofoliul care asigura cel mai mare profit pentru un nivel dat de risc sau cel mai mic nivel de risc pentru un profit asteptat.

Riscul este definit şi înţeles în mai multe feluri. Termenul, în sine, datează din mijlocul secolului al 17-lea, când este întâlnit sub forma “risque” în limba franceză şi “rischo” (derivat din “rischiare”) în limba italiană.

La intrebarea “Ce este riscul?”, majoritatea ar raspunde ca riscul este posibilitatea de a cauza diverse prejudicii. Una dintre definitiile riscului este data de Shorter Oxford Dictionary of the English Language: “danger; the possibility of loss or injury”, respectiv “pericolul; posibilitatea de a pierde sau a suferi prejudicii”.

Riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinţe nedorite să se producă. Această definiţie are la bază eventualitatea ca un eveniment (anticipat) cu o anumită probabilitate sau neprevăzut de decident să se materializeze şi să afecteze negativ anumite aspecte ale activităţii economice.

Cele mai multe riscuri pot fi identificate, însă firma îşi va asuma numai o parte dintre acestea, în sensul că le va trata cu deosebită atenţie. Rămâne însă o categorie de riscuri identificate, pe care firma le va exclude în mod voluntar din analiză (în general acestea sunt riscuri minore). Evident că vor exista şi riscuri neidentificate, excluse involuntar din analiză. Din modul de punere a problemei rezultă, totuşi, un grad ridicat de reflexivitate şi de relativitate în chestiunea asumării diferitelor categorii de riscuri. În primul rând este discutabilă departajarea între riscuri identificate şi neidentificate (sunt atâtea pericole care trec pe la noi sau ne înconjoară, fără să le sesizăm), dar mai cu seamă ar trebui modalitatea de apărare împotriva unor riscuri neidentificate, fie ele minore sau majore.