Gestiunea Stocurilor

1. Stocurile

1.2. Definirea stocurilor

Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata,in vederea unei utilizari ulterioare.

Stocul este o rezerva de material destinat sa satisfaca cererea beneficiarilor, acestia identificandu-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricatie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intretinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vanzare (piese detasate).

Stocul reprezinta ansamblul de bunuri care se formeaza in ciclul de exploatare al intreprinderii pentru a fi vandut in starea in care se gaseste in urma unui proces de productie viitor sau in curs sau pentru a fi consumat la prima necesitate.

Stocul reprezinta un ansamblu de bunuri sau de articole acumulate in asteptarea unei utilizari ulterioare, mai repede sau mai tarziu, si care permite alimentarea utilizatorului pe masura nevoilor sale, fara a fi perturbat de intarzieri in livrari sau de incapacitatea furnizorului de a fabrica temporar respectivele bunuri.

Notiunea de stoc regrupeaza:

- aprovizionarea: materiile prime, furnizorii;

- produsele: intermediare si finite;

- intermediarii: cumparatorii care revand marfa.

Orice stoc se caracterizeaza prin printr-un flux de intrare pe care intreprinderea il poate previziona intr-un anumit grad, un flux de iesire (pe care rareori intreprinderea il poate stapani el fiind impus de clienti) si un nivel de bunuri in asteptare.

1.2. Tipuri de stocuri

Din punct de vedere al productiei stocurile pot fi stocul de productie (stoc in amonte), stocul de desfacere (stoc in aval) si stocul interoperational.

Din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi stocuri cu rol de regulator, stocuri cu rol strategic si stocuri speculative.

Din punct de vedere al modului de depozitare, care tine seama si de unele proprietati fizico-chimice ale elementelor: produse periculoase, voluminoase, fragile etc.

Din punct de vedere al modului de gestionare exista stocuri cu gestiune normala, stocuri cu “afectare directa” (comandate special pentru o anume comanda), stocuri “fara gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghere globala) si stocuri de produse consumabile.

Din punct de vedere al caracteristicilor formarii si destinatiei lor exista stoc curent, stoc de siguranta, stoc de pregatire sau de conditionare, stoc pentru transport intern si stoc de iarna.

1.3. Rolul stocurilor

Rolul determinant al stocurilor este evidentiat de faptul ca acestea asigura certitudine, siguranta si garantie in alimentarea continua a productiei si ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionarilor cu cel al productiei, iar stocul reprezinta acel “tampon inevitabil” care asigura sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale. Rolul stocului este multiplu si numeroase ratiuni economice, financiare, tehnice, comerciale, justifica existenta stocurilor de materii prime, componente sau produse finite:

a. Ratiuni financiare: stocarea produselor scumpe pentru un scop speculativ specific perioadelor de criza sau inflatie; mentinerea valorii anumitor materii prime sau produse; se elimina astfel riscul cresterii exagerate a cheltuielilor de fabricatie datorita penuriei.

b. Ratiuni economice: reducerea cheltuielilor de transport prin achizitionarea unor cantitati mai mari decat stocul curent necesar; acceptarea ofertei propuse de furnizor cu cantitati fixe de livrare la preturi foarte avantajoase pentru produsele care nu implica costuri mari de stocare; stocarea productiei excedentare in raport cu cererea in cazul in care oprirea si repornirea activitatilor productive costa fiind preferata realizarea unei productii constante cu stocuri care sa raspunda cererilor suplimentare ocazionale.

c. Ratiuni tehnice: ameliorarea calitatii produselor: uscarea lemnului, sampanizarea vinului.

d. Ratiuni comerciale: reducerea termenelor de livrare mai ales cand clientii doresc produsele intr-un timp redus; achizitii in perioada reducerilor oferite de furnizori; pentru a promova un produs politica de marketing prevede si actiuni punctuale cand se realizeaza reduceri de preturi, perioada in care cererile cresc si se justifica crearea stocului; pentru a realiza un raspuns prompt la cererile aleatoare.

2. Gestiunea stocurilor

Intreprinderile sunt supuse unei duble constrangeri: cadenta de aprovizionare foarte scazuta genereaza stocuri mari si costuri importante de stocare in timp ce ritmul de aprovizionare ridicat multiplica costurile de lansare a comenzilor. Fata de aceste consideratii, gestiunea materialelor cuprinde o serie de activitati prin care:

- se efectueaza normarea stocurilor;

- se optimizeaza sistemul logistic de aprovizionare, depozitare, manipulare, conservare;

- se reduc cheltuielile de stocare;

- se realizeaza evidenta stricta a materialelor.

2.1. Sfera gestiunii stocurilor

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sfera larga de cuprindere, aceasta incluzand atat probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasarii stocurilor in teritoriu, de repartizare a lor pe detinatori, de formare si evidenta a acestora, cat si probleme de receptie, de depozitare si pastrare, de urmarire si control, de redistribuire si mod de utilizare.

2.2. Obiective si rezultate ale gestiunii stiintifice a stocurilor

Obiectivele principale ale conducerii proceselor de stocare pot fi sintetizate astfel:

- asigurarea unor stocuri minim necesare, asortate, care sa asigure desfasurarea normala a activitatii economico-productive a agentilor economici prin alimentarea continua a punctelor de consum si in conditiile unor cheltuieli cat mai mici;

- prevenirea formarii de stocuri supranormative, cu miscare lenta sau fara miscare si valorificarea operativa a celor existente (devenite disponibile);

- asigurarea unor conditii de depozitare-pastrare corespunzatoare in vederea prevenirii degradarilor de materiale existente in stocuri;

- folosirea unui sistem informational simplu, operativ, eficient, util si cuprinzator care sa evidentieze in orice moment starea procesului de stocare;

- aplicarea unor metode eficiente de urmarire si control care sa permita mentinerea stocului in anumite limite, sa previna imobilizarile nerationale.