IAS 16 - imobilizări corporale

PARTEA I

Introducere

În martie 1982 Consiliul IASC a aprobat norma IAS 16 ,,Contabilitatea imobilizarilor corporale“. Ultima revizuire a Standardului a avut loc în anul 2004, acesta intrând în vigoare de la 1 ianuarie 2005.

Ca si celelalte Standarde Internationale de Raportare Financiara, Standardul nr. 16 se refera, în traducere stricta, la ,,Terenuri, cladiri, constructii si echipamente“, preluat în versiune româneasca prin ,,Imobilizari corporale“.

1.1 Obiectivul

Standardul International de Contabilitate nr. 16 ,,Imobilizari corporale“ are ca obiectiv ,,descrierea tratamentului contabil pentru imobilizari corporale astfel încât utilizatorii situatiilor financiare sa poata discerne cu privire la informatiile despre investitia unei entitati în imobilizarile sale corporale si la modificarile dintr-o astfel de investitie. Problema principala în contabilizarea imobilizarilor corporale este identificarea momentului de recunoastere a acestor active, a valorii contabile si a cheltuielilor cu amortizarea si cu pierderile din depreciere aferente“.

1.2 Aria de aplicabilitate a Standardului

IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea terenurilor si a mijloacelor fixe, exceptând cazul când un standard prevede sau permite o abordare contabila diferita.

Acest standard nu se aplica pentru :

- imobilizari corporale clasificate ca detinute pentru vânzare în conformitate cu IFRS 5 ,,Active imobilizate obtinute pentru vânzare si activitati întrerupte“;

- activele biologice aferente activitatilor agricole;

- recunoasterea si evaluarea activelor de exploatare si evaluare;

- concesiunile miniere si rezervele minerale.

1.3 Terminologia utilizata de Standard

Potrivit Standardului, imobilizarile corporale sunt acele active care îndeplinesc cumulativ doua conditii:

a) sunt detinute pentru a fi utilizate în productia de bunuri si prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; si

b) se utilizeaza pe parcursul mai multor perioade.

În Standard mai sunt folositi si urmatorii termeni:

- valoare contabila – este valoarea la care un activ este recunoscut în bilant dupa scaderea amortizarii acumulate pâna la acea data, precum si a pierderilor cumulate prin depreciere;

- valoare justa – reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie între doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii cu pretul bunului determinat obiectiv;

- amortizarea – este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durata de viata utila;

- valoarea amortizabila – reprezinta costul activului sau o alta valoare substituita costului în situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala;

- costul – reprezinta suma platita în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau la data constructiei acesteia;

- durata de viata utila – este perioada în care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate, sau numarul de unitati de productie similare preconizate sa se obtina din active de catre o entitate;

- valoarea reziduala – reprezinta valoarea neta pe care o întreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfârsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cesiune previzionate;