IAS 16 - imobilizări corporale

IAS 16 Imobilizari corporale

IAS 16, Contabilitatea imobilizarilor corporale a fost aprobat în martie 1982. În decembrie 1993, IAS 16 a fost revizuit ca parte a proiectului referitor la Comparabilitate si îmbunatatiri ale situatiilor financiare. El a devenit IAS 16, Imobilizari corporale (IAS 16 (revizuit 1993)). În iulie 1997, când a fost aprobat IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare. Paragraful 66 (e) din IAS 16 (revizuit 1993) (actualul paragraf 60 (e) din prezentul Standard) a fost amendat. În aprilie si iulie 1998 mai multe paragrafe din IAS 16 (revizuit 1993) au fost revizuite pentru a fi consecvente cu IAS 22 (revizuit 1998), Combinari de întreprinderi, IAS 36, Deprecierea activelor si IAS 37, Provizioane, dator si active contingente. Standardul revizuit (IAS 16 (revizuit 1998)) a intrat în vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadelor începând de la 1 iulie 1999. În aprilie 2000, paragraful 4 a fost modificat de IAS 40, Investitii imobiliare. IAS 40 intra în vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 2001. În ianuarie 2001, paragraful 2 a fost modificat de IAS 41, Agricultura. IAS 41 intra în vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadele începând de la 1 ianuarie 2003.

Obiectivul acestui Standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizarile corporale.

Problemele principale care sunt atinse în acest Standard sunt:

-> valoarea la care se recunosc activele în patrimoniul societatii beneficiare la momentul initial al achizitiei;

-> modalitatea de amortizarea a activului în functie de beneficiile viitoare;

-> modificarea valorii activului în functie de evenimente ulterioare (reparatii, înlocuiri de elemente, reevaluare, schimb de active, etc.);

-> înregistrarea activului în cazul vânzarii ulterioare.

Acest Standard prevede recunoasterea ca activ a unei imobilizari corporale atunci când aceasta satisface definitia si criteriile de recunoastere pentru un activ, asa cum sunt ele definite în „Cadrul general de întocmire si prezentare a situatiilor financiare”.

Aria de aplicabilitate

Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizarilor corporale, exceptând cazul în care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabila diferita. Acest standard nu este aplicabil pentru:

-> active biologice aferente activitatii agricole ( a se vedea IAS41, Agricultura) paduri si alte resurse naturale neregenerabile similare; si

-> concesiuni miniere, prospectiuni si extractie de minereu, de petrol, gaze naturale si resurse naturale neregenerabile.

În anumite cazuri, Standardele Internationale de Contabilitate permit ca recunoasterea initiala a valorii contabile a imobilizarilor corporale sa fie determinata utilizându-se o abordare diferita de cea prevazuta de acest Standard. Spre exemplu, IAS 22 Combinari de întreprinderi prevede ca imobilizarile corporale achizitionate într-o combinare de întreprinderi sa fie evaluate initial la valoarea justa, chiar daca aceasta este superioara costului. În aceste cazuri, toate celelalte aspecte ale tratamentului contabil pentru aceste active, incluzând amortizarea, sunt determinate de cerintele acestui Standard.

Pentru investitii imobiliare, o întreprindere aplica, mai degraba, IAS 40, Investitii imobiliare, decât acest Standard. O întreprindere aplica acest Standard proprietatilor construite sau dezvoltate în scopul utilizarii viitoare ca investitii imobiliare. Odata cu finalizarea constructiei sau dezvoltarii, întreprinderea aplica IAS40. Acelasi Standard se aplica, de asemenea, investitiilor imobiliare existente care sunt redezvoltate în scopul utilizarii si în viitor ca investitii imobiliare. IAS 25, Contabilitatea investitiilor financiare, permite unei întreprinderi sa trateze investitiile în bunuri imobiliare drept mijloace fixe, definite în conformitate cu acest Standard, sau ca investitii pe termen lung, în conformitate cu IAS 25.

. Acest Standard nu trateaza anumite aspecte ale aplicarii unui sistem complet care sa reflecte efectele variatiei preturilor. Întreprinderile ce aplica acest sistem trebuie sa respecte toate aspectele acestui Standard, cu exceptia celor care se refera la evaluarea imobilizarilor corporale ulterior recunoasterii lor initiale.

Imobilizari corporale sunt acele active care sunt detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Termenul generic de imobilizari corporale (denumite si active tangibile) este folosit pentru a identifica în general acele active folosite în special în activitatea productiva din care societatea va beneficia pe o perioada mai mare de 1 an.

Nota: În România se face distinctia fiscala de clasificare si prezentare a activelor corporale. În fapt, activele corporale cu o valoare mai mare de 1500 RON si durata de folosire mai mare de 1 an se pot recunoaste în clasa activelor imobilizate, în timp ce restul sunt considerate fiscal "active de natura obiectelor de inventar". Astfel, exista o practica de a clasifica activele cu o valoare mai mica de 1500 RON, dar o durata de folosire mai mare de 1 an, ca si obiecte de inventar în contul 303, respectiv în categoria activelor circulante, desi ele sunt active de natura obiectelor de inventar si trebuie prezentate contabil si economic ca si imobilizari corporale.