IAS 19

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a descrie contabilizarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la beneficiile angajaţilor. Standardul cere unei întreprinderi să recunoască:

(a) o datorie, atunci când un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor ce urmează a fi plătite în viitor; şi

(b) o cheltuială, atunci când întreprinderea consumă beneficiile economice ce apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat în schimbul beneficiilor.

Arie de aplicabilitate

1. Acest Standard trebuie aplicat de un angajator la contabilizarea beneficiilor angajaţilor.

2. Acest Standard nu tratează raportarea planurilor de beneficii ale angajaţilor.

3. Acest Standard se aplică tuturor beneficiilor angajaţilor, incluzându-le şi pe acelea ce sunt furnizate:

(a) în baza unor planuri oficiale sau alte contracte oficiale între o întreprindere şi angajaţi individuali, grupuri de angajaţi sau reprezentanţi ai acestora;

(b) în baza unor dispoziţii legislative sau prin contracte la nivel de sector de activitate, prin care întreprinderile sunt solicitate să contribuie la planuri naţionale, de stat, ale sectoarelor de activitate, sau alte planuri cu mai mulţi angajatori;

(c) prin acele practici neoficiale care dau naştere la o obligaţie implicită. Activităţile neoficiale dau naştere la o obligaţie implicită când întreprinderea nu are o altă alternativă realistă decât să plătească beneficiile angajaţilor.

Un exemplu de o obligaţie implicită este situaţia în care o modificare a practicilor neoficiale ale unei întreprinderi ar produce o deteriorare neacceptabilă a relaţiei întreprinderii cu angajaţii ei.

4. Beneficiile angajaţilor includ:

(a) beneficii pe termen scurt, cum ar fi indemnizaţii, salarii şi contribuţii la asigurările sociale, concedii de odihnă anuale plătite şi concedii medicale plătite, planuri de prime şi participări la profit (dacă se plătesc în douăsprezece luni de la sfârşitul perioadei) şi beneficii nemonetare, (cum ar fi asistenţa medicală, cazare, maşini şi bunuri sau servicii gratuite, sau subvenţionate) pentru angajaţii curenţi;

(b) beneficii post-angajare, cum ar fi pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurări de viaţă post-angajare, şi asistenţă medicală post-angajare;

(c) alte beneficii pe termen lung, care includ plăţi în urma plecărilor pe termen lung din serviciu cu sau fără garantarea păstrării postului respectiv, jubilee sau alte beneficii ce decurg din servicii pe termen lung, beneficii pentru perioade cu indisponibilităţi pe termen lung şi, dacă nu sunt plătibile în totalitate în termen de douăsprezece luni după încheierea perioadei, participări la profit, planuri de prime şi compensaţii amânate;

(d) beneficii pentru încheierea contractului de muncă;

(e) compensaţii sub forma participaţiilor la capitalurile proprii.

5. Beneficiile angajaţilor includ beneficii furnizate fie angajaţilor, fie persoanelor dependente de acestea şi pot fi achitate prin plăţi (sau prin furnizarea de bunuri sau servicii) făcute fie în mod direct angajaţilor, soţilor acestora, copiilor sau altor persoane dependente, sau altora, cum ar fi societăţile de asigurări.

6. Un angajat poate presta servicii către o întreprindere lucrând cu normă întreagă, cu o jumătate de normă, permanent, ocazional sau temporar. Pentru scopul standardului IAS 19 termenul de angajaţi include directorii şi alţi membri ai personalului de conducere.

Definiţii

7. Următorii termeni sunt utilizaţi în acest Standard, având înţelesul specificat:

Beneficiile angajaţilor sunt toate formele de contraprestaţii acordate de o întreprindere în schimbul serviciului prestat de angajaţi.

Beneficii pe termen scurt ale angajaţilor sunt beneficii ale angajaţilor (altele decât beneficiile pentru încheierea contractului de muncă şi compensaţiile sub forma participaţiilor ta capitalurile proprii) care sunt datorate, în totalitate, în termen de douăsprezece luni de la sfârşitul perioadei în care angajaţii prestează serviciul în cauză.

Beneficiile post-angajare sunt beneficiile angajaţilor (altele decât beneficiile pentru încheierea contractului de muncă şi compensaţiile sub forma participărilor la capitalurile proprii) care sunt plătibile după încheierea contractului de angajare.

Planurile de beneficii post-angajare sunt contracte oficiale sau neoficiale, în baza cărora o întreprindere furnizează unuia sau mai multor angajaţi beneficii post-angajare.

Planurile de contribuţii determinate sunt planuri de beneficii post-angajare, în baza cărora o întreprindere plăteşte contribuţii fixe într-o entitate separată (un fond) şi nu va avea nici o obligaţie legală sau implicită de a plăti contribuţii suplimentare dacă fondul nu deţine suficiente active pentru a plăti toate beneficiile angajaţilor aferente serviciului prestat de angajat în perioadele curente sau anterioare.

Planurile de beneficii determinate sunt planuri de beneficii post-angajare, altele decât planurile de contribuţii determinate.

Planurile cu mai mulţi angajatori sunt planuri de contribuţii determinate (altele decât planurile de stat) sau planuri de beneficii determinate (altele decât planurile de stat) care:

(a) pun în comun activele cu care au contribuit diferite întreprinderi care nu se află sub control comun; şi

(b) folosesc acele active pentru a asigura beneficii angajaţilor mai multor întreprinderi, bazându-se pe faptul că atât contribuţia, cât şi nivelurile beneficiului sunt determinate fără a se ţine seama de identitatea întreprinderii care angajează personalul în cauză