Impozitul pe Dividende in Dreptul Fiscal Roman si International

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Impozitul pe Dividende in Dreptul Fiscal Roman si International.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Conf.univ.dr.Sirbu Carmen

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Extras din document

Sursele legislative

Sursele legislative care stabilesc regimul juridic şi fiscal al dividendelor în dreptul fiscal român pot fi clasificate în două categorii:

1. Surse legislative care fac parte din dreptul fiscal intern:

– Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale;

– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

– Surse jurisprudenţiale;

2. Surse legislative care fac parte atât din dreptul fiscal internaţional, cât şi din dreptul fiscal intern:

– Convenţii fiscale privind evitarea dublei impuneri juridice internaţionale;

– Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aceste surse legislative, în construcţia arhitecturală a impozitului pe dividende, îndeplinesc anumite funcţii. Ele nu se exclud, ci se completează reciproc. Astfel, exprimând sintetic conţinutul lor, putem evidenţia:

- Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale conferă încadrarea juridică şi economică a noţiunii de dividend şi a modului de distribuire a acestuia;

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal reprezintă legea fiscală internă (norma juridică internă), precizează contribuabilii care trebuie să plătească acest impozit, precum şi modul de calcul şi de plată a acestuia;

- Sursele jurisprudenţiale contribuie la aplicarea unitară a legii fiscale;

- Convenţiile fiscale privind evitarea dublei impuneri juridice internaţionale au ca scop partajarea dreptului de impunere între statul de rezidenţă şi cel de sursă. Ele nu înlocuiesc legea fiscală internă şi nu stabilesc impozitul pe dividende. Aceste convenţii stabilesc prin negocieri numai reguli şi soluţii privind evitarea dublei impozitări. Ele determină limitele în care impozitul pe dividende se aplică în raport cu rezidenţii statelor contractante;

- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează aplicarea nediscriminatorie a legislaţiei fiscale.

Definirea noţiunii de dividend

Atât în doctrina fiscală internă, cât şi în doctrina fiscală internaţională se manifestă un interes deosebit pentru a se formula o definiţie cât mai cuprinzătoare noţiunii de dividende. Exprimarea lingvistică a acestei noţiuni cunoaşte următorii termeni: dividends în engleză; dividendes în franceză şi die Dividende în germană.

În accepţiunea generală, dividendele sunt considerate ca fiind partea din profitul net al unei societăţi comerciale care se distribuie titularului unei acţiuni, în funcţie de valoarea nominală a acesteia. Dar concret, pe surse legislative, dividendele sunt definite astfel:

- Conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale , dividendele reprezintă cota-parte din profitul obţinut de societăţile comerciale ce se plăteşte fiecărui acţionar sau asociat, proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal define şte dividendul ca fiind o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.

Totodată, sunt prevăzute şi nele excepţii, respectiv situaţii care nu se încadrează în regimul juridic al dividendelor, după cum urmează:

a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică;

b) o distribuire în bani sau în natură efectuată în legătură cu răscumpărarea titlurilor de participare la persoana juridică, alta decât răscumpărarea care face parte dintr-un plan de răscumpărare, ce nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare al niciunui participant la persoana juridică;

c) o distribuire în bani sau în natură efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;

d) o distribuire în bani sau în natură efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanţi.

Dacă o sumă plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate către un participant la persoana juridică depăşeşte preţul pieţei pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferenţa se tratează ca dividend. De asemenea, dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui acţionar sau asociat al persoanei juridice este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă este tratată ca dividend.

Fisiere in arhiva (1):

  • Impozitul pe Dividende in Dreptul Fiscal Roman si International.doc

Alte informatii

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE MASTER : GESTIUNEA FINANCIARĂ A FACERILOR ÎN SPAŢIUL EUROPEAN