Impozitul pe Veniturile Microîntreprinderii

Microîntreprinderea- prin care înţelegem o organizaţie alcătuită din una sau mai multe persoane, care desfăşoară activităţi, utilizînd de regulă mijloace economice, în vederea obţinerii de profit- este un model mai simplificat al întreprinderilor- cea mai raspîndită formă de organizare a activităţii economice.

Capitolul I

Aspecte teoretice privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

1.1 Definirea noţiunii de microîntreprindere

Impozitarea pe veniturile microîntreprinderilor a apărut în 2001, fiind văzută atunci ca pîrghie de capitalizare a firmelor mici în lipsa unui acces facil la credite.

Denumirea de microîntreprindere a fost oficializată odată cu apariţia Ordonanţei Guvernului nr.24/2001 .Definirea adecvată a noţiunii de microîntreprinderii este necesar a fi realizată pentru că numai în acest mod se poate înţelege rolul pe care acest sector îl are în economie.

O microîntreprindere este o societate comercială normală care beneficiază, în plus faţă de alte societăţi comerciale, de posibilitatea de a fi impozitată cu un procent de 3% din cifra de afaceri, spre deosebire de societăţile comerciale plătitoare de impozit pe profit 16%.

Conform Codului Fiscal al României, art 112^1, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

- realizează venituri, altele decît cele din activităţi desfăşurate în domeniul bancar, în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital sau în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;

- are de la 1 pînă la 9 salariaţi, inclusiv;

- a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 100.000 euro;

- capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decît statul şi autorităţile locale .

1.2 Opţiunea de a plăti impozit pe veniturile mocroîntreprinderii

Impozitul reglementat de titlu IV al Codului Fiscal «Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor» este opţional. Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului pe venituri, începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în definiţie şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Excepţie s-a făcut în anul 2011, cînd prin derogare de la articolul 112^1, persoanele juridice române au putut opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderii dacă îndeplineau, la data de 31 decembrie 2010, condiţiile prevăzute la art. 112^1, nefiind condiţionate de faptul că au mai deţinut calitatea de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Aceasta datorită faptului că în anul 2010 a fost modificat sistemul de impozitare al microîntreprinderilor de la un impozit pe venit prin aplicarea unei cote de 3% asupra veniturilor, la aplicarea un impozit pe profit cu o cota de 16%.

Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale teritoriale opţiunea pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor prin depunerea Declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără personalitate juridică - formularul 010 (anexa1) până la data de 31 ianuarie, inclusiv, a anului pentru care se plăteşte .

O persoană juridică română care este nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă condiţiile prevăzute la art. 112^1 lit. d), respectiv, dacă capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comerţului şi condiţia prevăzută la art. 112^1 lit. b), respectiv, dacă are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv, este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării. Opţiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv.

Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic. În cazul unei microîntreprinderi care se înfiinţează sau îşi încetează activitatea, anul fiscal este perioada din anul calendaristic pentru care microîntreprinderea există/ a existat.

Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute în articolul 112 din Codul Fiscal 2011.

Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venit pot opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

1.3 Aspecte privind baza impozabilă, cota de impozitare şi plata impozitului

Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venit organizează şi conduc contabilitatea potrivit Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.