Înregistrarea stocurilor

DEFINITIA INVENTARIERII

Din punct de vedere a teoriei contabile, inventarierea este un procedeu de autocontrol, prin care datele contabile sunt aduse periodic la nivelul realitatii.

În sistemul de organizare a contabilitatii pe baza de norme legale, inventarierea este obligatorie pentru toti agentii economici si este definita ca ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta elementelor de activ si pasiv, cantitativ si valoric dupa caz prezente în patrimoniul societatii la data la care aceasta se efectueaza, în vederea stabilirii situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati, inclusiv a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinând altor persoane juridice sau fizice, cu scopul întocmirii bilantului contabil care se asigure o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Inventarierea nu este necesara doar elaborarii bilantului,ci si în reluarea manierei în care este gestionat patrimoniul, a situatiei acestuia la un moment dat în ansamblu sau numai a unor elemente de patrimoniu.

Pe lânga stabilirea situatiei reale, prin inventariere se mai verifica daca sistemul de evidenta a functionat în mod corespunzator, precum si calitatile profesionale si morale ale persoanelor carora li s-a incredintat gestionarea patrimoniului. De asemenea, se determina gradul de utilizare a unor bunuri (uzura fizica, morala),stadiile de fabricatie (produse finite, semifrabicate, produse în curs de executie),cheltuielile efectuate în avans, veniturile încasate în avans, gradul de solubilitate a unor titluri de creanta, realizarea obligatiilor fata de persoane fizice sau juridice.

Inventarierea patrimoniului se afla într-o strânsa legatura cu celelalte proceduri ale metodei contabile si constituie procedura de constatare, descriere si evaluare a existentei fizice a elementelor patrimoniale, pe care trebuie sa se fundamenteze imaginea fidela a informatiei contabile privind situatia patrimoniului.

Inventarierea este un procedeu utilizat de mai multe discipline economice. Astfel inventarierea este o tehnica indispensabila al controlului financiar si cea mai importanta modalitate de a efectua un control faptic. Ea se foloseste atunci când se verifica realitatea informatiilor cu privire la elementele patrimoniale consumate în documente, în raport cu integritatea si existenta lor în realitate. Prin excelenta,inventarierea constituie un demers faptic cuprinzând elemente de observatie directa si inspectie fizica. Spre deosebire de acestea,inventarierea se desfasoara dupa reguli prestabilite impuse de actele normative. Controlul financiar poate efectua sau dispune efectuarea inventarierii când se considera necesara aceasta operatiune, sau în situatiile prevazute de lege. Ca urmare este necesar sa se delimiteze inventarierea patrimoniala asa cum este ea definita de normele contabile, de inventarierea de control, ca modalitate principala a controlului finaciar faptic. Aceasta delimitare se poate face dupa caracterul mai larg sau mai restrâns al elementelor care sunt supuse inventarierii si dupa felul în care se declanseaza, dar fara deosebiri de ordin tehnic.

Deci inventarierea patrimoniala (generala) este un procedeu al metodei contabilitatii, prin care se constata existenta faptica (fizica), se descriu si se evalueaza elementele patrimoniale, si extrapatrimoniale cu scopul de a se stabili situatia reala, cantitativa si valorica a elementelor respective .

MOMENTE IN CARE SE REALIZEAZA INVENTARIEREA

In temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, unitatile au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv detinute la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:

a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;

b) ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;

c) ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;

d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora;

f) in cazul modificarii preturilor bunurilor;

g) in cazul fuziunii,divizarii sau incetarii activitatii unei unitati;

h) in alte cazuri prevazute de lege.

In cazul in care, in situatiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligatia gestionarii elementelor de activ si de pasiv.

Caz special, aportul la capital:

La inceputul activitatii unitatii, inventarierea are ca scop principal stabilirea si evaluarea elementelor de activ ce constituie aport la capitalul unitatii. Elementele de activ care constituie aport la capitalul social al agentilor economici, la patrimoniul initial al persoanelor juridice fara scop patrimonial si la patrimoniul institutiilor publice se inscriu in registrul-inventar grupate pe conturi.

Atentie:

Inventarierea anuala a elementelor de activ si de pasiv se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar, avandu-se in vedere si specificul activitatii fiecarei unitati.

In cadrul agentilor economici cu activitate complexa, bunurile pot fi inventariate si inaintea datei de incheiere a exercitiului financiar, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in situatiile financiare intocmite pentru exercitiul financiar respectiv.

In situatia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, in registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate si inscrise in listele de inventariere actualizate cu intrarile si iesirile de bunuri din perioada cuprinsa intre data inventarierii si data incheierii exercitiului financiar.

MODALITATI DE EVALUARE A ELEMENTELOR PATRIMONIALE CU OCAZIA INVENTARIERII

Evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit reglementarilor si normelor emise de Ministerul Finantelor Publice (Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.001/ 2006, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.374/ 2007, Ordinul ministrului finantelor nr. 1.753/2004).