Instrumente Financiare Derivate

PARTEA I - NOTIUNI GENERALE PRIVIND INSTRUMENTELE FINANCIARE

1.Definirea instrumentelor financiare derivate

Societatile de servicii de investitii financiare sunt persoane juridice infiintate in scopul desfasurarii de activitati financiare in cadrul pietei de capital si prin urmare sunt supuse unor reglementari prudentiale menite sa asigure protectie maxima investitorilor. In ceea ce priveste modul de angajare a activului unei societati de servicii de investitii financiare, in mod cert nu exista ratiuni care sa determine imobilizarea acestuia cu preponderenta in active tangibile. Societatea de servicii de investitii financiare trebuie sa-si investeasca resursele in active lichide pentru a fi capabila sa satisfaca potentialele cereri ale clientilor manifestate la un moment dat. Structurile bilantiere cele mai relevante, privite prin prisma evaluarii pozitiei financiare si a expunerii, sunt capitalul initial si instrumentele financiare incluse in portofoliul tranzactionabil al societatii.

Portofoliul tranzactionabil al unei societati de servicii de investitii financiare (trading book) include in structura sa urmatoarele trei componente de baza:

- pozitiile proprii de instrumente financiare si marfuri detinute in scopul revanzarii, care au fost apropriate pentru a beneficia pe termen scurt de diferentele de pret sau de rata dobanzii, pozitiile de instrumente financiare si marfuri rezultate din vanzari si cumparari simultane realizate in cont propriu sau pozitiile detinute pentru a acoperi alte elemente din portofoliul tranzactionabil;

- expunerile datorate tranzactiilor nedecontate, tranzactiilor incomplete si instrumentelor financiare derivate tranzactionate in afara pietelor reglementate, cele datorate contractelor repo si operatiunilor de oferire de titluri sau marfuri cu imprumut si o serie de expuneri datorate contractelor reverse repo si operatiunilor de luare de titluri sau marfuri cu imprumut;

- expunerile sub forma taxelor, comisioanelor, dobanzilor, dividendelor si marjelor de instrumente derivate tranzactionate pe o piata reglementata, in legatura directa cu elementele cuprinse in portofoliul tranzactionabil.

Este o realitate de necontestat faptul ca o parte semnificativa a resurselor unei societati de servicii de investitii financiare sunt angajate in instrumente financiare diverse, de la simple actiuni pana la cele mai sofisticate derivate, iar gradul de diversificare a acestora si complexitatea lor vor evolua ascendent odata cu dezvoltarea pietei de capital. In acest context, s-a considerat importanta pentru prezentarea metodologica ulterioara o delimitare teoretica a instrumentelor financiare.

Instrumentele financiare sunt contracte care genereaza simultan un activ financiar pentru o societate si o datorie financiara sau un instrument de capital propriu pentru o alta societate.

Activele unei societati se clasifica in doua categorii distincte: active reale, care sunt in fapt bunuri tangibile si intangibile ce pot fi utilizate conform obiectului de activitate, pentru obtinerea unor profituri potentiale si active financiare concretizate in inscrisuri ce confera drepturi banesti curente sau viitoare rezultate in urma valorificarii acestora.

„Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si ele releva caracterul dual al economiei de piata: economie reala, respectiv procese materiale de producere a bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea productiei si economie simbolica sau financiara, adica procese de tip informational, reprezentate de miscarea banilor si hartiilor de valoare.’’

Legea consolidata a pietei de capital defineste instrumentele financiare prin nominalizarea acestora intr-un mod cat mai exhaustiv. Ea include in aceasta categorie valorile mobiliare, titlurile de participare la organismele de plasament colectiv, instrumentele pietei monetare, inclusiv titlurile de stat cu scadenta mai mica de un an si certificatele de depozit, contractele futures financiare, inclusiv contractele similare cu decontare de fonduri, contractele forward pe rata dobanzii, denumite FRA, swap-urile pe rata dobanzii, pe curs de schimb si pe actiuni, optiunile pe orice instrumente financiare, inclusiv contractele similare cu decontare finala in fonduri (aceasta categorie include si optiunile pe curs de schimb si pe rata dobanzii), instrumentele derivate pe marfuri si orice alt instrument admis la tranzactionare pe o piata reglementata intr-un stat membru sau pentru care s-a facut o cerere de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata.

Normalizatorul contabil incearca o structurare a instrumentelor financiare pe criterii operationale legate de modul de expunere la risc a investitorului, delimitand in acest fel doua clase distincte:

-instrumente primare sau valori mobiliare clasice de tipul titlurilor de creante, de datorii sau de capitaluri proprii;

- instrumente derivate, definite ca titluri de transfer al riscului intre cele doua parti contractante in schimbul unui instrument financiar.

Instrumentele financiare derivate sunt instrumentele financiare a caror valoare justa se modifica invers proportional cu variatia valorii juste a instrumentului acoperit impotriva riscului si care se deconteaza la o data stabilita in viitor. Derivatele necesita o investitie initiala mica comparativ cu celelalte instrumente financiare existente pe piata si nu genereaza un transfer al instrumentelor primare acoperite sau acest transfer nu se produce la scadenta contractului.

Standardul Contabil Internaţional (IAS) 39, "Instrumente financiare: Recunoaştere şi măsură " defineşte derivate ca instrument financiar:

• Cel a cărui valoare se modifică în funcţie de evoluţia unei rate specificate a dobânzii, a preţului unui titlu, a preţului unor mărfuri, a cursului de schimb valutar, a unui indice de preţ sau de curs, a unui indice de bonitate sau de credit sau a unei variabile similare (câteodată denumit „instrument de bază“).

• Cel care nu necesită nici o investiţie netă iniţială sau o investiţie netă iniţială de valoare mică în comparaţie cu alte tipuri de contracte care au o reacţie similară la modificarea condiţiilor de piaţă;

• Cel care se decontează la o dată stabilită în viitor.

Definiţia unui instrument derivat conform IAS 39 include contractele care sunt decontate în valoare brută prin livrarea unui element de bază (spre exemplu un contract la termen de a achiziţiona un instrument de datorie cu rată fixă a dobânzii). O entitate poate avea un contract de a cumpăra sau vinde un element nefinanciar care poate fi decontat în numerar sau un alt instrument financiar sau prin schimbul de instrumente financiare (spre exemplu un contract de a vinde sau de a cumpăra o marfă la un preţ fix la o dată ulterioară). Un astfel de contract se află în aria de aplicabilitate a standardului IAS 39 în afară de cazul în care a fost încheiat şi continuă să fie deţinut în scopul livrării unui element nefinanciar în conformitate cu cerinţele de cumpărare, vânzare sau utilizare estimate ale entităţii.

Instrumentele derivate cele mai utilizate in prezent in sfera pietelor globale de capital sunt: contractele futures, options, forward si swap. In cadrul Ghidului de implementare a IAS 39 paragraful 10, sunt prezentate cele mai ilustrative instrumente derivate si instrumentele de baza acoperite aferente, care au fost preluate pentru exemplificare in tabelul de mai jos: