Istoria contablitatii instituțiilor publice

1. Introducere

1.1. Motivaţia alegerii temei

Am ales această temă pentru că nu aveam cunoştinţe foarte vaste în domeniul contabilităţii instituţiilor publice, iar studierea evoluţiei ei cât şi a convergenţei şi armonizării cu standardele internaţionale de contabilitate reprezintă o bună ocazie de aprofundare. De asemenea, ne-am gândit că prin studierea acestei teme vom dobândi cunoştinţe care ne vor fi de folos în profesiile noastre, ne mai vorbind de faptul că studiu e un prilej de îmbogăţirea cunoştinţelor generale.

1.2. Stabilirea obiectivelor

• Identificarea primelor repere în evoluţia contabilităţii publice româneşti de la formele incipiente de modificare la aplicarea sistemului socialist de contabilitate

• Prezentarea reglementărilor contabile care au marcat etapele în evoluţia contabilităţii instituţiilor publice româneşti postdecembriste

• Prezentarea armonizării contabilităţii publice şi a beneficiilor contabilităţii de angajament

• Identificare elementelor de convergenţă şi a diferenţelor între standardele internaţionale de contabilitate pentru sectorul public şi normele naţionale prin prezentarea unui studiu comparativ asupra tratamentului contabil şi al raportării între situaţiile financiare şi IPSAS

1.3. Metodologia cercetării

În România, transformările care au avut loc în plan contabil în sectorul public în ultimii zece ani au fost profunde, sistemul contabil românesc fiind supus unui amplu şi serios proces de reformă, în scopul adaptării acestuia la noile condiţii economice, politice, juridice şi nu în ultimul rând, sociale. Unul din obiectivele procesului de reformă a fost acela de implementare a standardelor internaţionale de contabilitate. Prin această lucrare ne-am propus analiza evoluţiei contabilităţii instituţiilor publice din România de la apariţia ei până în prezent. Analiza evoluţiei contabilităţii sectorului public ne va permite să întelegem necesitatea şi abordarea contabilitatăţii sectorului public în relaţie cu reformele realizate pe parcursul existenţei sale. Demersul cercetării are în vedere o sinteză a ideiilor publicate pe această temă în literatura de specialitate, a reglementărilor elaborate naţionale şi internaţionale în vederea implementării unui sistem contabil pentru instituţiile publice care să reflecte şi să ofere o imagine fidelă şi credibilitate acţiunilor şi metodelor contabile folosite. În realizarea obiectivelor, în acestă lucrare se vor folosi ca metode de cercetare:

• Analiza documentelor

• Metoda comparativă a standardelor naţionale de contabilitate pentru sectorul public cu cele internaţionale

• Tehnica revizuirii literaturii de specialitate pentru identificarea etapelor de evoluţie a contabilităţii instituţiilor publice cât şi a reformelor întreprinse în vederea dezvoltarii şi alinierii contabilităţii instituţiilor publice româneşti cu standardele înternaţionale.

Elaborând acest studiu, ne propunem drept rezultate obţinerea unei imagine asupra evoluţiei contabilităţii sectorului public din România cât şi obţinerea unei imagini a necesităţii de convergenţă şi armonizare a contabilităţii instituţiilor publice cu standardele internaţionale de contabilitate.

1.4. Literatura de specialitate

Literatura de specialitate oferă informaţii a căror temporalitate este într-adevăr extinsă, însă,trebuie precizat şi faptul că această literatură prezintă numeroase goluri, în special în sfera contabilităţii instutuţionale, în acest sens putem afirma că “puţină atenţie este acordată contabilităţii în sectorul public”

La un nivel internaţional,potrivit profesorului I. Dumitrescu, contabilitatea instituţională a fost cunoscută la început sub denumirea de “contabilitate camerală”, sau “cameralistă”. Pe teritoriul României, contabilitatea instituţională este atribuită Unirii Principatelor române, în 1859, când în timpul lui Alexandru Ioan Cuza a fost votat un Regulament de Finanţe (1860); cu toate că înregistrări contabile ale statului datează cu mult înaintea acestui regulament, sub forma Condicilor de vistierie ori dărilor de seamă, regulamentul din 1860 este considerat prima lege de organizare financiară.

Profesorul C. G. Demetrescu face o analiză amănunţită, în limita informaţiei existente, a evoluţiei contabilităţii pe plan naţional şi internaţional, şi implicit în sectorul public; autorul recunoaşte, ca şi Parker de altfel, lipsa izvoarelor de informare, după acesta, “ele rezumîndu-se la lucrarea Istoria critică a literaturii contabile din Romania”(1947), un „compendiu” al disciplinei, semnat de însuşi Demetrescu. În lucrarea din 1972, autorul urmăreşte evoluţia ştiinţei contabile, implicit şi a celei instituţionale, şi evidenţiază punctele cheie în traseul acesteia; sunt fixate apariţia şi evoluţia noţiunii de „partidă dublă”, sursele de inspiraţie ale literaturii româneşti (în principal traduceri din italiană, germană, engleză ori rusă) şi tendinţele preluate din evoluţia internaţională. Cum lucrarea a apărut în 1972, prezintă sub forma stadiului „curent”, situaţia contabilităţii socialiste de la vremea respectivă; posibilitatea de a privi în trecut, nu spre o simplă istorie, ci spre o imagine fidelă a acelei perioade, ajută la o mai bună înţelegere a proceselor care au dus la modificarea şi alterarea disciplinei contabile pentru adaptarea la noua economie.

Potrivit lui G. Bistriceanu (1992), prima lege care reglementează domeniul contabilităţii domeniului public apare în 1864, şi defineşte într-o măsură relativ restrânsă, modalităţile de elaborare, adaptare, respectiv executare bugetară. Cum lucrările de specialitate din perioada de debut şi pînă în „realismul socialist” contabil prezintă acumularea noţiunilor din punct de vedere istoric şi formarea gîndirii contabile, în ansamblu, putem spune că literatura post-comunistă aduce completările şi modificările necesate adaptării contabilităţii la noua economie, şi prezintă ansamblul reformelor integrate de aceasta.

Autori din perioada modernă, ca Alecu Georgeta, studiază impactul implementării standardelor internaţionale IPSAS, în cadrul contabilităţii sectorului public în Romania; autoarea este de părere că: “o dată cu implementarea IPSAS, calitatea informaţiilor furnizate prin situaţii financiare poate şi trebuie să fie îmbunătăţită continuu, pentru a furniza informaţii relevante, credibile şi totodată, pentru a asigura comparabilitate între perioadele de raportare şi între entităţile publice dinaceeaşi ţară”. Un alt nume al literaturii recente este Ristea Mihai, care studiază importanţa şi impactul armonizării contabilităţii instituţionale, la noile standarde europene.