Just în Time în Producție

Ce reprezintă Just in time- Este el oare succesul firmelor de producţie din Japonia- Realizează el un control al inventarului sau al producţiei- Sau pe amândouă?

Confuzia asupra Just in time provine în mare parte din perspectivele diferite pe care le acordă literatura de specialitate.

Unii consideră că Just in time trebuie să se concentreze pe importanţa eliminării pierderilor din procesul de producţie, prin eliminarea stocurilor astfel încât să nu mai fie necesar să se mai realizeze inventarul asupra stocurilor existente.

Alţii consideră că este mai important să sosească la momentul oportun materiile prime, pentru a evita constituirea stocurilor.

Dar totuşi care este oare semnificaţia lui Just in time în producţie?

Just in time a demonstrat potenţialul de îmbunătăţire a calităţii, simultan a determinat redeucerea costurilor şi reducerea termenului de livrare. Aceste avantaje au fost exploatate de către firmele japoneze care au ajuns să domine pieţele globale de produse începând de la cele electrocasnice până la automobile.

Multe au fost scrise despre simplitatea implemetării metodei Just in time, dar atingerea acestei simplităţi este un proces complex şi dificil, iar rata succesului este scăzută. Chiar dacă dificultatea implementării Just in time reprezintă un risc, în schimb se pot obţine succese şi avantaje competitive.

Putem spune ca Just in time reprezintă o filosofie organizaţională, care porneşte de la premiza că activitatea de producţie trebuie realizată cu mare precizie astefl încât stocurile să fie reduse la minim, ele fiind privite ca cel mai mare rău al companiei deoarece conduc la costuri cu depozitarea, deteriorarea calităţii produselor în timpul depozitării, riscul de a produce stocuri nevandabile, etc. Să nu uităm, totuşi, că un stoc ridicat (mare) în cadrul unei companii ascunde probleme de producţie.

Istoric , vorbind, filosofia Just in time a apărut ca urmare a două motive, prima ipoteză ar fi dorinţa japonezilor era să îmbunătăţească caliatea producţiei, deoarece în acea vreme firmele japoneze aveau o reputaţie proastă în ceea ce priveşte porcesul şi utilajele de fabricaţie, a doua este dată de modelul Kaizen, de asemenea o metodă japoneză de îmbunătăţire continuă.

Problema stocurilor a determinat pe inginerii din uzinele Toyota, care sunt consideraţi şi fondatorii conceptului de Just in time, să ajungă la concluzia, că e mai bine să produci doar atât cât este nevoie, decât să produci cât mai mult, astfel organizaţiile Toyota şi nu numai, îşi au stocurile organizate pe patru roţi în drum spre clienţi şi nu spre depozite.

Producţia Just in time caută să transforme materiile prime în produse finite de înaltă calitate, la costuri competitive, şi în timp uitl prin intermediul fluxului de înaltă valoare adăugată în procesul de producţie, dar trebuie să se ţină cont de o serie de ipoteze:

- Depinde de tipul porduselor realizate de firma de producţie, această funcţionează foarte bine pentru pordusele alminetare (perisablile), modă, industria de fabricaţie a automobilelor (de exemplu Toyota).

- O legătură strânsă între cumărător şi furnizor;

- Cumpărătorul ar trebui să fie aproape de furnizor;

- Să existe o comunicare eficientă între furnizor şi cumpărător;

- Furnizorii ar trebui să fie agili (dacă există o mare fluctuaţie a cererii, furnizorii ar trebui să fie capabili să se adapteze şi să răspundă cererii necesare);

- Eficienţe de integrare şi colaborare între diferiţi parteneri în lanţul de aprovizionare.

Trebuie menţionat că prin valoare adăugată se înţelege orice activitate care permite creşterea cererii, sau care să permită creşterea funcţiilor produsului şi/sau serviciilor , acesta fiind lucrul pe care clienţii se aşteaptă să le platească. Prin non-valaore-adăugată se înţelege orice activitate care determină scăderea cererii, non-valoare determinată de defectele produselor, supraproducţie, aşteptare, neutilizarea forţei de muncă, transport, inventar, execes de prelucrare, etc.

Procesul de producţie presupune transformarea materiilor prime în produse fintie, transformare care se poate descrie prin intermediul următorarelor activităţi: operaţie, care presupune finisare, asambalare, etc., transport, constă în mişcarea unui produs dintr-o parte în alta, Inspecţia, care presupune determinarea dacă produsul este acceptat sau nu, întârzierele sau amânările, determinate de întreruperea unei activităţi, depozitarea, este reprezentată de materialele ţinute în depozit pentru o utilizare viitoare.

Din aceste cinci activităţi doar cea de operaţie este considerată că determină adăugarea de valoare, întrucât doar aceasta determină o modificare fizică a produsului pe care clientul este dispus să o platească, în timp ce restul activităţilor sunt considerate aducătoare de pierderi (non-valoare).

O diagramă a fluxurilor poate să ne arate foarte simplu cum JIT poate simultan să reducă costurile, să reducă inventarul, să determine creşterea calităţii şi să scurteze timpul de livrare, performanţă care seamănă mai mult a magie decât cu organizarea unei producţii. De exemplu producţia pe loturi prespune: finisarea sau asamblarea materiilor prime după care transportul pentru efectuarea inspecţiei, eventual pot să apară şi unele întârzieri cauzate de unele probleme tehnice fiind necesare din nou efectuarea anumitor operaţii, urmând apoi să se realizeze transportul la depozite, pot să apră alte întârzieri pentru transferul în alte secţii pentru a fi supuse altor operaţii de prelucrare, fiind apoi supuse altor inspecţii, depozitări şi întarzieri, care după multe activităţi reptate să rezulte produsul finit, activităţi repetate care nu duc decăt la adăugarea de non-valaore. Comparând producţia pe loturi cu producţia ideală JIT, aceasta din urmă se rezumă la: depozitarea materiilor prime transporul acestora pentru efectuarea de operaţii, urmăndu-se a se face transportul în alte secţii pentru a fi supsue altor operaţii, urmând a se obţine produsul finit.

Putem spune că principalele elemente care susţin filosofia Just in time sunt:

- Furnizorii sunt valoroşi în realizarea de valoare adăugată, deoarece ei sunt cei care furnizează materia primă la momentul oportun;

- Să asculţi vocea clientului, persoanele care se află la celălat capăt al procesului;

- Implemetarea unui proces la toate nivelurile organizaţiei, JIT fiind considerat un proces de îmbunătăţire continuă a activităţii la toate nivelurile de organizare.

Eliminarea pierderilor prin planificarea tamponărilor, presupune eliminarea celor care determină întreruperea procesului, prin utilizarea instrumentelor JIT care pot fi implementate în aplicaţii ERP, având ca principale obiective:

- Să se evite întreruperile de producţie, care presupune urmărirea periodică a unui program atent verificat.

- Calitatea managementului;

- Alegerea furnizorilor;

- Efectuarea de traininguri pentru angajati