Management Financiar

Managementul este unul din factorii esentiali care explica de ce o tara este bogata sau saraca. Menagementul este o arta si nu una oarecare, ci arta artelor pentru ca pune în valoare talentele oamenilor. Din cele doua definitii rezulta ca managementul are un pronuntat caracter uman. Conducerea înseamna o retea de oameni care lucreaza împreuna pentru a atinge obiectivele urmarite de catre firme, fiecare structura a firmei îsi organizeaza si conduce propriile afaceri cu singurul amendament ca trebuie sa-si justifice rezultatele în fata conducerii companiei din care face parte.

Managementul firmei vizeaza toate componentele de care dispune o firma având ca solutie optimizarea utilizarii lor. Pentru a realiza aceste sarcini managementul firmei are mai multe functii atribuite ale actului de conducere.

Managementul financiar este un segment al managementul firmei, o prelungire a acestuia în zona economica si financiara a firmei. Managementul financiar trebuie tratat cu aceeasi seriozitate ca si managementul cercetarii, resurselor umane, productivitatii, etc.

Statul, pentru asi exercita functiile, are nevoie de resurse sau fonduri financiare a caror mobilizare, repartizare si utilizare dau nastere unor raporturi exprimate în forma baneasca si care reprezinta esenta finantelor publice. Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care întreprinderea le detine cu toti agentii economici si financiari, cu statul si alte organisme. Agentii economici si financiari ce se întâlnesc pe diferite piete si între care apar variate raporturi, constituie contextul social în care functioneaza si evolueaza întreprinderea. Acesti agenti pot fi grupati în urmatoarele grupe:

- furnizori, pe care întreprinderea îi întâlneste pe piata de materii prime si servicii;

- clientii, pe care întreprinderea îi întâlneste pe piata de produse si servicii;

- salariatii, pe care întreprinderea îi gaseste pe piata muncii;

- actionarii sau asociatii, pe care întreprinderea îi gaseste pe piata financiara.

De asemenea întreprinderea are raporturi cu:

- diferite organe statale, care se concretizeaza în plata impozitelor si taxelor sau primirea de subventii de la bugetul statului;

- societatile de asigurare.

Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare realizarii variatelor activitati economice, sociale, culturale, la nivel de întreprindere, reprezinta esenta finantelor acesteia. Finantele întreprinderii se prezinta ca o ramura a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, precum si destinatia acestor resurse, în vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerea unor profituri cât mai mari.

Într-o întreprindere se pot crea mai multe fonduri ca: fondul pentru investitii, fondul de rulment, fondul de rezerva, fondul de cercetare stiintifica, fonduri pentru actiuni sociale, culturale si sportive, fonduri pentru recalificare. Principalele metode utilizate în colectarea fondurilor sunt: aportul asociatilor sau actionarilor, autoînfiintarea, creditarea si finantarea bugetara.

În general ciclul de exploatare al unei firme consta din 3 activitati importante: aprovizionarea cu resurse materiale, productia bunurilor si vânzarea produselor.

Pentru ca firma sa functioneze adecvat în cadrul acestui ciclu de exploatatie ea trebuie sa cheltuie fondurile pe variate active circulante, sa mentina echilibrul lichiditatilor pentru a face fata obligatiilor de plata, sa se aprovizioneze cu resurse materiale la momentul oportun si sa acorde credite comerciale la clienti pentru a stimula vânzarile. De regula, variabilele implicate într-un ciclu de exploatatie se reproduc sau se înlocuiesc în permanenta la un nivel aproximativ constant si de aceea finantarea lor se pune ca o problema a exercitiului financiar. Nevoile permanente de finantare ale ciclului de exploatatie se numesc necesar de fond de rulment.

Fondul de rulment este egal cu diferenta dintre capitalurile permanente (capital propriu si capital împrumutat) si valorile imobilizate nete (imobilizari + alte valori imobilizate – amortizari – provizionane). El reprezinta partea capitalurilor permanente care ramân în continuu în întreprindere pentru asigurarea acoperirii ciclului de exploatare a întreprinderii (necesarul de fond de rulment). Acest necesar de fond de rulment variaza în functie de scadentele de încasari si a platilor tertilor. Necesarul de fond de rulment creste odata cu crestera cifrei de afaceri.