Managementul, sistem decizional-informational

INTRODUCERE

Procesul de decizie înseamnă selectarea unei alternative optime de evoluție

a sistemului dintr-o multitudine de variante, luând în considerare

circumstanțele date, ceea ce se poate cunoaște (sistemul informațional).

TERMENI CHEIE

- Decizia

Perceperea uzuală a managementului este asociată cu luarea deciziilor iar

managerul este apreciat cu calificativul bun sau rău în funcție de decizia luată:

bun manager este cel ce ia o decizie bună. O decizie bună este aceea care

corespunde obiectivelor propuse și care prin logica de sistem răspunde unei

mai corecte linii de acțiune.

A lua o decizie înseamnă a rezolva o parte dintr-un larg proces de probleme

cu care se confruntă managerul. Performanțele manageriale impun integrarea

unui lanț de decizii și comunicații focalizate pe creșterea profitabilității

organizației. Acest lanț de decizii se raportează la poziția managerială, care

variază în funcție de factori ca dimensiunea organizației, nivelul ierarhic și, în

particular, de natura postului. Astfel, tipul și natura deciziei va varia în funcție

de poziția managerială în organizație și va reprezenta cheia activității

manageriale. Conform teoriei lui Harisson, management este sinonim cu a lua

decizii. Druker afirmă că luarea deciziilor este sarcina specifică a

executantului. În realitate, managerii execută o serie de lucruri manageriale ce

nu pot fi asimilate cu a lua decizii și, în acest context, se poate afirma că

managementul se axează în principal pe luarea de decizii sar și pe alte activități

ce ies din sfera deciziei.

- Teoria deciziei

Managementul axat pe teoria modernă a sistemelor apare ca un sistem

decizional în care toate activitățile sunt abordate în acest concept; planificarea

axându-se pe decizii strategice, organizarea pe decizii tactice și controlul

acționând ca feed-back al sistemului.

Procesul de management al organizației trebuie privit în conceptul

sinergetic - în care toate activitățile managementului se află într-o continuă

interacțiune, rezultatul final al acesteia fiind definit ca un sistem cu

caracteristici noi, ce nu pot fi regăsite în nici una din activitățile (elementele)

sistemului.

Managementul este un proces de îndeplinire a unor sarcini sau obiective

prin utilizarea resurselor (oameni, bani, energie, timp, etc.), resurse considerate

input-un (intrări) jar rezultatele considerate output-uri (ieșiri). Succesul

managerial este adesea măsurat prin rația input-uri/output-uri considerată ca un

indicator de productivitate al organizației și implicit al societății naționale dacă

se consideră ca productivitatea națională este suma productivității tuturor

organizațiilor și a cetățenilor.

Managementul este o știință dacă ne raportăm la metodele științifice de

analiză și luare a deciziilor manageriale. În acest context, managementul ca

termen se asociază tot mai mult cu teoria deciziei care folosește tehnici

cantitative în soluționarea problemelor manageriale, cercetarea operațională

fiind cel mai mult folosită.

- Modelul deciziei

Decizia poate fi definită ca rezultatul unei proces prin care se alege, dintrun

mare număr de alternative posibile, o linie de acțiune considerată optimă în

vederea atingerii unui scop (obiectiv).

După Herbert A. Simon, deciziile sunt similare procesului de management.

Luarea deciziilor se fundamentează pe conceptul de sistem și constă în

următoarele etape:

- definește problema;

- caută toate căile (alternativele) posibile de acțiune;

- evaluează alternativele;

- selectează o alternativa (alege).

Definirea problemei de analizat și a condițiilor de observare înseamnă a

defini sistemul la care ne raportăm și complexitatea acestuia.

Bazat pe observație se concepe o ipoteză ce descrie factorii implicați și

interacțiunea lor (interacțiunea elementelor sistemului) sau care este soluția

optimă pentru rezolvarea problemei.

În vederea testării ipotezei se proiectează un experiment care este executat,

iar în funcție de analiza rezultatului obținut se acceptă sau se respinge ipoteza.

Așadar evaluarea alternativelor se realizează pe baza experimentelor.

Pentru fiecare dintre etapele prezentate mai sus au fost dezvoltate metodologii

centrate pe teoria sistemelor.