Manipularea performanțelor întreprinderii prin inginerii contabile

I. Introducere

Ingineria contabilă este o denumire mai puţin întâlnită în literatura de specialitate, fiind intitulată de regulă, contabilitate creativă şi constituind subiectul unei literaturi bogate în ultimii 20 de ani.

În decursul timpului, contabilitatea a fost tratată şi ca o artă: „arta de a falsifica/truca un bilanţ”; „arta de a-şi calcula beneficiile”; „arta de a prezenta un bilanţ”; „arta de a pune bani deoparte sau provizioanele”; şi de ce nu o ”arta plastică”.

Situaţiile financiare au fost asemănate şi cu fiinţa umană, unul dintre primele articole franţuzeşti tratând despre ceea ce , avea să devină „contabilitatea creativă”. Bertolus imagina un comisar de conturi pântecos, ţinând în braţe o dansatoare a cărei ţinută vestimentară (foarte lejeră) era garnisită cu cifre. Această imagine a avut pînă la urmă destinul ei, căci numeroase articole au vrut să arate apoi că, precum o dansatoare, situaţiile financiare trebuie să fie: (mai mult sau mai puţin) îmbrăcate după ce au fost în prealabil curăţate şi cosmetizate . Ele pot fi machiate (cu rimelul amortizărilor şi fardul provizioanelor –, înfrumuseţate sau să aibă un lifting fiscal. Dansatoarea noastră se transformă într–un exponat vandabil de rasă dacă muşchii amortizărilor sunt lucraţi şi dacă provizioanele sunt armonizate ca un trup bine făcut . Paralela cu dansatoarea încetează să mai funcţioneze în momentul în care remarcăm şi eventuale plombe (petice) sau probe de dopaj.

Recurgerea la noţiunea de “inginerie contabilă” o argumentăm prin faptul că aceasta poate fi asimilată cu activitatea de creaţie, de proiectare, de cercetare, de conducere a “procesului tehnologic” de către profesioniştii contabili, din care rezultă “imaginea fovorabilă”, dorită a companiei.

Sunt şi situaţii când această noţiune se utilizează cu umor profesional, ca atunci când profesioniştii contabili se amuză unii de alţii, de practicile contabile mai obscure.

Folosită în mod serios, noţiunea “inginerie contabilă” creează iluzia unei situaţii mai favorabile a poziţiei financiare şi a performanţelor companiei. La acest nivel, ingineria contabilă a condus la un număr de scandaluri contabile şi la propuneri de “reforme contabile” focalizate de obicei pe ultima analiză a capitalului şi a factorilor de producţie, care reflectă în mod real, modul în care se adaugă valoarea.

După părerea noastră, indiferent de titulatura pe care o poartă, ingineria contabilă sau contabilitatea creativă, se referă la practicile de contabilitate care derivă din practicile de contabilitate standard. Ele se caracterizează prin complicaţii excesive şi o creativitate similară scrierii unui roman, având ca scop prezentarea favorabilă a poziţiei financiare şi performanţelor companiei. Situaţiile financiare obţinute din această “tehnologie”, nu sunt deloc plictisitoare, ci dimpotrivă, au toata complexitatea unui roman, de unde şi denumirea de “creativ” sau “inovator”.

Acest “proces tehnologic” de creare a unei imagini favorabile a poziţiei financiare şi performanţelor companiei “reprezintă cea mai mare înşelătorie de la Calul Troian încoace” şi “[…] este legitimă […]”.

Numeroşi autori au abordat problematica ingineriei contabile în maniere diferite, pe care le prezentăm în continuare:

- este “o tehnică de prezentare a conturilor anuale care permite prezentarea celei mai favorabile imagini a rezultatelor şi a bilanţului. Este de asemenea, o tehnică de comunicare care vizează să valorizeze prin situaţiile financiare imaginea potrivită a unei societăţi pentru investitori” (Trotman, 1993) ;

- împodobirea conturilor este rezultatul alegerii de către manager a anumitor principii sau metode de prezentare în scopul înşelării utilizatorului. Conturile astfel manipulate se conformează literei legilor şi normelor, dar nu neapărat şi spiritului lor (Breton şi Taffler, 1995);

- regrupează practicile de informare contabilă, aflate adesea la limita legalităţii, puse în aplicare de anumite întreprinderi, care, nesocotind reglemetarea şi normalizarea, caută să înfrumuseţeze imaginea pe care contabilitatea o dă poziţiei şi performanţelor economice şi financiare (Colasse B., 1995);

- este un instrument de ameliorare a conturilor, un suport şi o consecinţă a ingineriei financiare şi fiscale (Rayband-Turillo şi Teller, 1997);

- […] nu vine în întâmpinarea legii. Ea acţionează deseori în spiritul legilor şi

normelor contabile, însă este clar că ea contravine spiritului lor… Este vorba în

primul rănd, de maniera utilizării regulilor, de descoperirea flexibilităţii acestor

reguli, dar şi de neputinţa acestora de a arăta care ar fi fost situaţiile financiare în

cazul respectării lor de o manieră strictă (Jameson, 1998);

- […] este un ansamblu de procedee care vizează fie modificarea nivelului

rezultatului în scopul maximizării sau minimizării sale, fie prezentarea situaţiilor

financiare fară ca acestea două să se excludă reciproc (Stolowy, 1999) .

Ingineria contabilă a preocupat şi profesioniştii contabili. Ei sunt de părere că în procesul de prezentare a rezultatelor generate de tranzacţiile şi evenimentele economice, apar judecăţi diferite, care facilitează manipularea poziţiei financiare