Metode de calculație a costurilor - metode de conducere prin costuri

Continua globalizare a pieţelor şi schimbările tehnologice rapide în domeniul producţiei au creat o competiţie acerbă pretutindeni în lume. Pentru a realiza orice avantaj competitiv, entităţile funcţionale dintr-o societate trebuie să adopte strategii care integrează oportunităţile mediului, pieţei şi avantajele tehnicii în cel mai eficient mod. În acest context se pune problema modernizării, a transformării contabilităţii de gestiune, o adaptare la realităţile şi exigenţele prezentului, la modificarea instrumentelor, proceselor şi metodelor de lucru pentru a corespunde progresului tehnico-ştiinţific actual.

Metodele traditionale de calcul de cost se bazează pe decuparea întreprinderii în centre de responsabilitate. Însă la nivelul organizatiei se face simtită interdependenta astfel ca este imposibila identificarea unui centru a caror costuri si performante nu sunt conditionate de alte centre de responsabilitate.

De asemenea metodele traditionale de calcul de cost utilizează metode de repartizare a cheltuielilor indirect bazate pe atribuirea uniformă a consumului de resurse de către obiectul în cost, în timp ce în mod real acest consum se realizează în mod diferit, neuniform. Aceste metode conduc la aparitia unor fenomene de subevaluare, supraevaluare sau subventionare a costurilor.

Pentru a evita aceste limite ale metodelor traditionale întreprinderile caută să rafineze sistemul de cost. Prin această rafinare trebuie să se asigure o apreciere mai bună a consumului neuniform de resurse.

Principalele metode utilizate in controlul de gestiune

Metoda costurilor standard

- constituie un sistem operativ de urmărire si control al costurilor prin integrarea antecalculaţiei costurilor standard cu postcalculaţia;

- pe baza costurilor antecalculate se realizează urmărirea respectării costurilor standard, determinanduse, dacă este cazul, abaterile corespunzătoare;

- costurile standard sunt costuri fundamentate pe baze stiinţifice, in funcţie de condiţiile impuse de procesele de producţie, ele constituind etaloane de măsură si de comparaţie a costurilor efective de producţie.

Metoda ABC (Activity-Based Costing)

- permite companiei să inţeleagă, mai clar, in ce mod si pe ce activitate/produs se realizează profit;

- presupune identificarea tuturor activităţilor specifice unui produs sau serviciu si repartizarea cheltuielilor aferente realizării lor cu o mai mare acurateţe decat in metodele tradiţionale de contabilitate;

- porneste de la ideea că activităţile consumă resurse si produsele consumă activităţi;

- costurile determinate nu numai sunt stabilite cat mai aproape de realitate, dar permit si o inţelegere mai bună a factorilor ce-i determină;

- apariţia metodei a scos la iveală că metodologia calculaţiei tradiţionale a cheltuielilor poate crea diferenţe semnificative in costurile produselor finale datorită modului de alocare a cheltuielilor indirecte;

- principalul dezavantaj il constituie faptul că intregul sistem poate fi greu de implementat si menţinut in intreprinderi;

Metoda Time-Driven ABC

- a apărut ca rezultat al eforturilor de simplificare a metodei ABC;

- metoda lucrează cu inţelegerea cantităţii de efort cerute de procesarea tranzacţiilor date si prin atasarea costului fiecărei tranzacţii specifice reuseste să măsoare cu exactitate costurile pe activitate/proces, produse, clienţi si/sau segmente, canale;

- principalul argument in favoarea metodei este că managerii pot actualiza cu usurinţă modelul, dezvoltarea si mentenanţa fiind reduse semnificativ.