Metode de studiere a pieței

ARGUMENT

Am ales această temă “Metode și tehnici de studiere a pieței” deoarece identificarea nevoilor clienților, înțelegerea și satisfacerea lor, este principiul de bază în tehnicile de studiere a pieței. Cercetarea de marketing reprezintă principalul mijloc al unui agent economic sau organizații de a obține, informați utile în momentul în care trebuie fundamentată strategia de marketing sau elaborat un plan de marketing. Sfera cercetărilor de marketing cuprinde: agentul economic cu resursele sale, piața, concurenții, consumatorul, elemente ale mixului de marketing, micromediul firmei.

Cercetarea de marketing se poate clasifica după mai multe criterii: după obiectivul urmărit, după frecvența cercetării, după tipul de informații obținute,după natura surselor de informații. Obținerea datelor și informațiilor, stabilirea metodelor celor mai eficiente de culegere a lor reprezintă una din problemele cele mai mari care intervin în cadrul unei cercetări de marketing. În acest scop marketerul poate folosi metode indirecte, cercetarea directă, experimentul sau simularea de marketing. Fiecare din aceste metode prezintă atât avantaje cât și dezavantaje. Informațiile obținute în cadrul cercetării de marketing trebuie să fie măsurate și ordonate conform scopului urmărit. Măsurarea se face cu ajutorul unui instrument numit scală. Scala este importantă deoarece ea orientează cercetarea și modalitatea de măsurare și poate conduce la anumite rezultate. În analiza și interpretarea datelor vor fi utilizate: diagrame, histograme, grafice, tabele.

Nevoia este dorința de a îmbunătăți și/sau realiza ceva. Dar care este obiectivul? Obiectivul comun, al tău și al clientului, este acela de a dezvolta o afacere! Poți atinge acest obiectiv printr-un schimb liber de informații care să se concentreze pe nevoile clientului. Tehnicile prezentate în continuare te vor ajuta să facilitezi un astfel de schimb de informații. Principiul de bază în studierea pieței.

CAP. I. PIAȚA ȘI MEDIUL EXTERN AL FIRMEI

Philip Kotler susținea că la nivelul unei firme ar exista 3 categorii de planificare strategică.

Planificarea strategică = procesul managerial de stabilire si menținere a unor relații viabile între obiectivele și resursele firmei si cerințele pieței.

Subordonatele planificării strategice sunt planurile de afaceri - au în vedere obiectivele în planificarea strategică.

Subordonatele planurilor de afaceri sunt planurile de marketing - au în vedere obiectivele în planurile de afaceri și cuprind politici, strategii si tactici de marketing in cele 4 mari categorii ale mixului de marketing.

Subordonatele planurilor de marketing sunt planurile de cercetare a pieței.

Etapele planului de cercetare a pietei:

1. Definirea scopului si obiectivelor planului de cercetare (precizarea problemei care urmează a fi studiată , rezolvată):

- precizarea obiectivelor = definirea domeniilor care vor fi investigate;

- precizarea ipotezelor cercetării = anticiparea raspunsului la problema studiată- fie pe baza unei analize exploratorii a evoluției fenomenului în trecut, fie pe baza unor programe de dezvoltare existente în domeniile respective, fie pe baza intuiției specialiștilor în domeniu;

- evaluarea valorilor informațiilor: din punct de vedere al acurateței info, din punct de vedere al disponibilității info, suficiența info, relevanța info.

2. Elaborarea planului cercetării de piață:

- stabilirea surselor de informare;

- stabilirea metodelor de obținere a informării (documentare, sondaje, experimente de marketing , simulare etc.);

- stabilirea instrumentelor de cercetare (instrumente fizice de măsurare, chestionare, etc.);

- metode de culegere și sistematizare a datelor (autoînregistrare, înregistrare cu operatorul de interviu, etc.).

3. Prelucrarea informațiilor (cuprinde o serie de operațiuni de primire, transformare, înscriere si analiză, codificare a datelor);

4. Analiza si interpretarea datelor (cu ajutorul unor metode statistico-matematice de analiză.);

5. Elaborarea raportului de cercetare:

- preambul care să motiveze alegerea temei de cercetare;

- analiza retrospectivă a domeniului investigat;

- analiza problemei prioritare reieșită din titlul temei de cercetare;

- concluzii si recomandări de îmbunatățire a activității în domeniul respective.