Metodologia implementării controlului intern

Introducere

Termenul de audit provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare, care are semnificaţia „a asculta”, dar despre audit se vorbeşte de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau al lui Eduard I al Angliei.

Auditul intern este o activitate independentă, obiectivă de asigurare şi consultanţă menită să crească valoarea şi să îmbunătăţească operaţiunile unei organizaţii. Auditul intern ajută o organizaţie să îşi atingă obiectivele, evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele acesteia de management al riscurilor, de control şi de conducere/guvernanţă a organizaţiei şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Utilizarea termenului de audit în accepţiunea folosită în prezent este relativ recentă şi se plasează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, când întreprinderile erau afectate de recesiune economică şi trebuiau să plătească sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă. Apoi întreprinderile au început să-şi organizeze cabinete de audit intern, în special pentru reducerea cheltuielilor. Pentru a se distinge între auditorii cabinetelor de audit extern şi cei ai organizaţiei supuse auditului, primii au fost numiţi auditori externi, iar cei din urmă au fost numiţi auditori interni, deoarece făceau parte din întreprindere.

Rolul şi necesitatea auditorilor interni a crescut continuu, motiv pentru care aceştia au simţit nevoia de a se organiza şi de a-şi standardiza activităţile practice. Astfel, în anul 1941, s-a creat în Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni – I.I.A., care a fost recunoscut internaţional.

Rolul şi contribuţia auditul intern este următoarea :

- ASIGURĂ

- ALERTEAZĂ

- CONSILIAZĂ

- AJUTĂ

- STABILEŞTE ACŢIUNI

- OBŢINE REZULTATE

Oferă ASIGURARE cu privire la caracterul adecvat, aplicabilitatea şi eficacitatea procedurilor de control, management al riscurilor şi conducere.

ALERTEAZĂ conducerea cu privire la puncte slabe semnificative ale controlului care este posibil să fi condus la erori materiale, pierderi, risipă, daune sau alte rezultate nedorite şi la neatingerea nivelului dorit de performanţă.

CONSILIAZĂ conducerea şi personalul cu privire la îmbunătăţiri ale controlului şi, după caz, ale performanţelor.

AJUTĂ într-o măsură limitată la soluţionarea problemelor, îmbunătăţirea controalelor şi efectuarea schimbării.

STABILEŞTE ACŢIUNI şi modalităţi de a merge mai departe

OBŢINE REZULTATE . convingându-i pe alţii.

Activitatea de audit intern este a activitate planificată, proces care se realizează pe baza analizei riscurilor asociate activităţilor şi este menit să adauge valoare entităţii auditate.

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit.

Capitolul I.

Conceptul de planificare al auditului intern

1.1 Definirea şi caracteristicile planificării auditului intern.

Planificarea implică stabilirea strategiei de audit pentru misiune şi elaborarea unui plan de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.Planul de audit include natura, programarea şi întinderea procedurilor de audit care urmează să fie efectuate de membrii echipei misiunii pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate şi suficiente pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut.

Auditorul trebuie să planifice misiunea de audit astfel încât aceasta să fie cât mai eficientă, să reducă riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut, prin acordarea timpului necesar echipei de audit să observe posibilele probleme, misiunea să fie condusă de auditori pregătiţi pentru a o organiza într-un mod adecvat, pentru a supraveghea desfăşurarea misiunii, pentru a desemna atribuţiile membrilor echipei de asigurare

Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:

- Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;

- Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie mai clar scoase în evidenţă;

- Coordonarea. Planificarea permite coordonarea, de către instituţiile de audit, atât a politicilor de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţilor desfăşurate de alţi auditori sau experţi. Activitatea de planificare este funcţie de mărimea entităţii auditate, complexitatea auditului, experienţa auditorului şi gradul de cunoaştere a activităţii entităţii.