Monografie contabilă privind activitatea desfășurată de firma SC Silvia SRL având ca obiect de activitate comerțul mixt

CAPITOLUL 1 Bilantul contabil-Notiuni generale

1.1. Cand si cum a aparut bilantul contabil?

Notiunea de bilant se utilizeaza intr-un sens larg,generalizat semnificand un “rezultat sintetic al activitatii desfasurate intr-o perioada data “.In literatura contabila occidentala in special in Franta,Anglia si Germania,bilantul contabil ,este compus din bilant propriu-zis,contul de profit si pierdere si anexa ,denumite alternativ si “conturi anuale” sau dare de seama contabila “este o asociere de informatii ordonate intr-o anumita forma,obligatorii si regulate prin care persoanele neinitiate sunt informate in legatura cu rezultatele administrarii intreprinderii”.

Dar,bilanturile contabile nu sunt o practica caracteristica doar epocii contemporane .Bilanturile au inceput sa fie intocmite odata cu descoperirea contabilitatii…simbolizand o balanta cu doua talere ,care se gasesc permanent in echilibru.

Din punct de vedere istoric, in practica si doctrina contabila s-au confruntat si se confrunta inca multe teorii ale bilantului contabil,unele bazate pe scopul atribuit acestuia (teorii moniste,dualiste sau multiple),altele bazate pe continutul economic si ordonarea datelor in bilant (pentru calculul averii,pentru calculul rezultatului intreprinderii,pentru calculul lichiditatii activelor si exigibilitatii pasivului,pentru furnizarea informatiei necesare fundamentarii deciziei etc.) iar altele bazate pe metode de evaluare (cu un singur pret de evaluare sau cu mai multe preturi de evaluare).

Bilantul contabil a patruns in lumea teoriei si practicii economice ca un model de sintetizare in expresie baneasca ,la un moment dat , a relatiilor de echilibru dintre activele si pasivele patrimoniale .Privit in totalitatea si structuralitatea sa ,bilantul contabil este denumit generic bilantul patrimoniului sau contul general al patrimoniului.

Ca instrument de lucru ,bilantul contabil este un document de sinteza cu ajutorul caruia pot fi prezentate sistematizat ,intr-o structura dorita sau impusa de reglementarile contabile ,activele si pasivele patrimoniale.

Primele forme incipiente de bilanturi patrimoniale sunt consemnate ,inca de la inceputurile unei contabilitati sistematice in secolul XIV cand apar registrele comerciale florentine ,in care sunt consemnate cifrele de afaceri ,inregistrarile de credite si incasarile conturilor clientilor.

Ulterior, la mijlocul sec.XVII,cand un numar mare de societati comerciale incep sa dea faliment in Europa de vest (indeosebi in Franta)se impune intocmirea cu regularitate a bilanturilor contabile.Astfel in Romania periodicitatea intocmirii bilantului este prevazuta in lucrari datand din secolul al XIX-lea. In tarile romanesti bilanturile contabile au evoluat de la “codicele visteriei “ la lucrarea lui Emanoil Ion Nichifor prezentata pentru prima data si tiparita la Brasov in anul 1937 in opinia caruia “bilantul trebuie incheiat cel putin odata pe an pentru a se putea cunoaste starea averii si capitalului ,mersul activitatii economice si rezultatul fiscal. Daca in perioada supercentralizarii economice(1950-1990) rolul documentelor de sinteza si raportare contabila a fost minimalizat,in prezent,prin aplicarea unui sistem contabil adecvat economiei de piata,importanta conturilor anuale a crescut.Un aspect in acest sens il constitue transparenta informatiei contabile prin publicarea bilantului,care in prealabil trebuie verificat si certificat de persoane autorizate(cenzori,experti contabili,contabili autorizati sau firme specializate).

Prin bilant , activele si pasivele patrimoniale ,precum si procesele economice (venituri si cheltuieli) se prezinta deci sistematizat ,in structura impusa de reglementarile contabile in vigoare .

1.2. Importanta, rolul si functiile bilantului contabil

Ca instrument de lucru,bilantul contabil este un model de sintetizare valorica la un moment dat, cu ajutorul caruia pot fi prezentate sistematizat, intr-o structura dorita sau impusa de reglementarile contabile ,activele si pasivele patrimoniale.

Practica contabila de secole a impus ca forma de baza a bilantului contabil balanta,in care activul bilantului (partea stanga) este egal cu pasivul bilantului(partea drapta).Problematica fundamentarii teoretice si practice a egalitatii

ACTIV BILANTIER=PASIV BILANTIER

este omniprezenta in intreaga evolutie a stiintei contabilitatii.

In cercetarea contabila interbelica s-au confruntat in special

a)conceptia economico-juridico-patrimoniala a contabilitatii, potrivit careia egalitatea bilantiera se fundamenteaza pe egalitatea VALORI ECONOMICE (obiecte de drept)=CAPITAL+OBLIGATII (drepturi+angajamente);

b)conceptia economico-juridica, potrivit careia egalitatea bilantiera porneste de la relatia REALITATI(elemente concrete+activ formal)=RESURSE(abstractii juridice);

c)conceptia economica, potrivit careia egalitatea AVERE(substanta de avere=activ)=CAPITAL(substanta de capital=pasiv).