Noțiuni și principiile evaluării patrimoniului în contabilitate

Contabilitatea masoara si inregistreaza elemente patrimoniale in caliatea lor de valori economice.In conditiile existentei productiei de marfuri, marimea valorii economice se exprima si evidentiaza prin intermediuletalonului monetar,iar operatia de masurare poarta denumirea de evaluare.Deci,evaluarea consta in coantificarea si exprimarea prin bani a marimii elementelor patrimoniale si a operatiilor privind miscarea acestor elemente.

Componentele evalorii sunt: obiectul evaluarii, etalonul monetar ca unitate de masura si compararea.

Obiectul evaluarii il constituie structurilor proprii ale patrimoniului si anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturilr, rezultatele, precum si operatiile economice si financiare privind circuitul acestor structuri.

Etalonul monetar reprezinta unitatea de calcul care permite masurarea si compararea valorilor economice.El se identifica cu banii in functia lor de masura valorii. Banul este unitatea de masura a valorii asa cum metruleste unitate de distanta si hectarul este o unitate stabilapentru suprafata. Dar,spre deosebire de metru si hectar, banul nu este ounitate de masura stabila, ea reprezinta insasi o valoare a carei marime tradusa prin puterea de cumparare poate creste sau se poate micsora.

In mod concret functia banului ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul monetar propriu fiecarei tari, la noi in tara leul.

Pretul este rezultatul masurarii si compararii obiectului evaluat cu banul in calitatea sa de unitate de masura a valorii.

Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprima ca pret. In felul acesta pretul reprezinta un raport intre valorile economice supuse evaluarii si bani ca masura a valorii. Se masoara astfel cantitatea de puere de cumparare disponibila a banului pentru a obine bunuri, lucrari si servicii.

Ca procedeu almetodei contabilitatii, evaluarea este strans legata de celelalte procedee, a caror aplicare este coditionata de exprimarea valorica a operatiilor economice. Astfel, contul nu se poate folosi decat pentru inregistrarea operatiilor economice exprimate in etalon banesc.

Evaluarea este strans legata de calculatie,deoarece pentru refectarea exacta in conturi a existentei si miscarii elementelor patrimoniale este necesara stabilrea precisa a valorilor. Necesitatea evaluarii este impusa de calculul costului produselor, deoarece elementele componente ale acestuia nu se pot insuma decat prin intermediul etalonului banesc.

Deasemenea, centralizarea si generalizarea informatiilor privind existenta, miscarea si transformarea elementelor patrimoniale, cu ajutorul bilantului, calcularea unor indicatori economico-financiare sintetici este posibila numai daca acestea sunt exprimate valoric.

La bazele evaluarii patrimoniului, in teoria si practica contabila, stau doua criterii valoare de utilitate si timpul la care se adauga si doua restricti: mentinerea capitalului si reconstituirea structurii de finantare.

Primul criteriu considera ca valoarea trebuie sa reprezinte costul sau sacrificiul consimtit la un moment dat pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce ar aduce bunul daca l-amutiliza sau vinde la piata. Cel de-al doilea criteriu vizeaza momentul plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau viitor.

Mentinerea capitalului se regaseste in doua concepte: conceptul recostituirii capitalului financiar si cel al reconstituirii capitalului economic.

Mentinerea capitalului financiar este ooptica financiara si patrimoniala.Pentru asociat ca proprietar, intreprinderea reprezinta o investitie, iar informatia asteptata este cea care corespunde mentinerii sumei investite. La sfarsitul fiecarui exercitiu fondurile investite sub formade capital social trebuie astfel reconstituite incat sa se mentina lavaloarea initiala a acestuia. Sumele destinate insa acestei reconstituiri s preiau in beneficiul intreprinderii, pentru exemplificare se presupune ca intr-o intreprindere sau investit 1000 unitati monetare si ca la fineleanului sa obnitutun profit de 201 unitati monetare. In situatia in care nivelul general al preturilor a sporit cu 15%, profitul real al intreprinderii se va diminua:

profitul net - 200 u.m

reconstituirea puterii de cumparare a capitalului(1000*15%) - 150 u.m

profitul ramas - 50 u.m

Prin urmare asociatii ca proprietari si investitori obtin un profit de numai 50 unitati monetare la finele exercitiului financiar, beneficiu exprimat in moneda momentului respectiv.

Mentinerea capitalului economic porneste de la categoria de capital permanent si are in vedere reconstituirea in plan fizic a capacitatii de exploatare a capitalului concretizat in asa fel incat sa asigure inlocirea imobilizarilor, stocurilor, precum si a mijloacelor financiare necesare finantarii creantelor intreprinderii. Deci, reconstituirea capitalului economic trebuie sa cuprinda atat imobilizarile cat si activele circulate de exploatare aflate in mod permanet la dispozitia intreprinderii.