Obiectul și Metoda Contabilității

Apariţia ştiinţei contabilităţii este datată în anul 1494, dată la care a apărut prima lucrare cu conţinut contabil ce aparţine călugărului franciscan şi matematician Luca Paciolo cu titlul "Suma de aritmetica, geometria proporţioni et proporţionalita ", lucrare ce conţine un capitol privind "Dubla înregistrare". Sunt însă dovezi materiale potrivit cărora, existau reflectări contabile cu mult timp înaintea lui Luca Paciolo, dovezi ce datează din anul 1100 şi chiar mai devreme, pe teritoriul unor oraşe ale actualei Italii ca Roma, Veneţia, Genova, Pisa etc. Însăşi Luca Paciolo în cartea sa celebră recunoaşte că nu el a creat contabilitatea, ci nu face altceva decât să descrie un mod de înregistrare ce se practică în timpul său.

Aşa cum prevede Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilităţii sunt obligate să organizeze şi să conducă contabilităţi proprii următoarele unităţi patrimoniale:

- Regiile autonome sunt organizate şi funcţionează în ramuri strategice ale economiei naţionale (armament, energetic, telecomunicaţii, exploatarea minelor şi a gazelor naturale) şi au ca obiect exploatarea şi valorificarea în scopul obţinerii de profit a unor bunuri aflate în proprietatea statului Ele se înfiinţează prin hotărâri ale Guvernului daca sunt de interes naţional sau prin hotărâri ale organelor judeţene pentru cele de interes local

- Societăţile comerciale, sunt unităţile patrimoniale cu personalitate juridică înfiinţate prin acte administrative sau prin asociere de persoane fizice si juridice în scopul fabricării unor produse, comercializării bunurilor, executării de lucrări sau prestării de servicii.

În raport cu forma de constituire şi funcţionare, aşa cum prevăd sistemele de drept comercial, societăţile comerciale sunt de mai multe feluri:

o Societăţile de persoane au la bază asocierea mai multor persoane cu aporturile lor. Accentul se pune în special pe calitatea persoanelor, şi nu pe contribuţia adusă de fiecare în parte.

o Societatea cu răspundere limitată (SRL) se caracterizează prin aceea că obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii, în număr limitat, răspund numai până la nivelul aportului lor. Părţile sociale ale asociaţiilor sunt, în principiu, netransmisibile altor persoane şi nici reprezentate prin titluri de valoare negociabile.

o Societăţi în nume colectiv (SNC) se constituie din doi sau mai mulţi asociaţi, aportul lor fiind sub formă de părţi sociale şi netransmisibil. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul societăţii şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţiilor. Totodată, părţile sociale nu pot fi reprezentate de titluri de valoare negociabile.

o Societate în comandită simplă (SCS) se constituie din două categorii de asociaţi: comanditaţii, care răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile sociale, administrând direct societatea, şi comanditarii care răspund numai cu aportul propriu şi care nu au dreptul să se amestece în administrarea societăţii. Capitalul social este divizat în părţi sociale care nu pot fi cedate de comanditaţi fără acordul unanim al acestora.

o Societăţile de capital, elementul esenţial îl constituie capitalul, persoana fiind anonimă.

- Societate în comandită pe acţiuni (SCA) a cărei capital social este împărţit pe acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi şi cu răspunderea numai în limita acţiunilor subscrise şi deţinute de comanditari. Asociaţii nu se pot retrage (nu pot renunţa la calitatea de asociat) decât în măsura în care toţi asociaţii sunt de acord cu acest lucru.

- Societatea pe acţiuni (SA) este aceea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii sunt obligaţi să răspundă în limita capitalului subscris, exprimat în acţiuni. Acţiunile pot fi transmise liber terţelor persoane prin vânzare – cumpărare nefiind necesară o încuviinţare din partea celorlalţi acţionari.

- Societăţile agricole, care au ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi realizarea de investiţii în interes agricol.

- Organizaţiile cooperatiste, adică persoane juridice constituite prin asocierea membrilor săi pentru muncă în comun după reguli statutare specifice de administrare şi repartizare a rezultatelor financiare. Este cazul organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, organizaţiilor cooperaţiei de consum şi de credit.

- Instituţiile publice, sunt instituţiile de stat create a desfăşura numai activităţi social-culturale: învăţământ (grădiniţe, şcoli, licee şi universităţi); sănătate (dispensare, spitale, sanatorii, policlinici etc.);

- cultură (teatre, opere, muzee, cămine culturale etc.); administraţie de stat (preşedinţia, parlamentul, guvernul, parchetul, organele de justiţie, prefecturile şi primăriile); apărare şi pază (armata şi organele de ordine şi pază).

- Organizaţiile obşteşti sunt constituite pe principiul asocierii sau participării libere şi desfăşoară activităţi politice, social-culturale, religioase şi anumite activităţi economice (partidele politice, sindicatele, asociaţiile profesionale, cultele, societăţile de caritate, fundaţiile).

- Persoanele fizice, care au calitatea de comerciant, adică acele persoane care efectuează acte de comerţ şi sunt înscrise la Oficiul Registrului comerţului, potrivit legii.

Obiectul contabilităţii îl formează ansamblul mişcărilor de valori exprimabile în bani, într-un perimetru de mică sau mare întindere precum şi raporturile economico-juridice care iau naştere între diversele entităţi economico sociale şi care provoacă decontări băneşti între ele.

Perimetrul contabil este alcătuit din patrimonii adică din drepturi şi obligaţii băneşti ale unei persoane juridice sau fizice în legătură cu obiectul acestor drepturi şi obligaţii

Existenţa unui patrimoniu relevant economic presupune:

- existenţa unui subiect de drepturi, care este o persoană juridică sau fizică

- existenţa unei avuţii, adică a unei sume de valori materiale care generează respectivele drepturi, dar şi obligaţii.

Aceasta înseamnă că din punct de vedere economic patrimoniul reprezintă o totalitate de mijloace economice, materiale şi băneşti, precum şi rezultatele lor financiare obţinute. Din punct de vedere juridic, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are o persoană juridică sau fizică, în legătură cu mijloacele economice de care dispune.

Patrimoniul este o categorie economică care nu se confundă cu averea, aceasta devenind patrimoniu numai în măsura în care este antrenată în activităţi economice legale.