Organizațiile cooperatiste în lumea contemporană

1. Introducere

Cooperativele (societatile cooperative) se infiinteaza si se organizeaza conform Legii nr. 1 din 21/02/2005 privind Organizarea si functionarea cooperatiei, din al carui obiect nu fac parte cooperativele de credit si casele centrale ale cooperativelor de credit, care sunt reglementate printr-o legislatie speciala.

Cooperațiile fac parte din sectorul economiei sociale, care poate fi definit ca ansamblul de activități economice care au un scop social. Există mai mulți termeni care se referă la aceste organizații, cum sunt: societăți cooperative sau cooperatiste, organizații cooperative sau cooperatiste sau, mai scurt, cooperațiisau cooperative. Toți acești termeni pot fi folosiți ca referindu‐se la aceleași forme de organizare. Trebuie avut însă în vedere că termenul legal, menționat în Legea nr. 1/2005 este cel de societăți cooperative.

În România, cooperativele sunt definite, conform Legii nr. 1/2005, astfel: societățile cooperative sunt „forme de asociere autonomă a persoanelor fizice și/sau juridice constituite pe baza consimțământului liber exprimat de acestea, cu scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori”. Societatea cooperativă este deținută în comun și controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste. Societatea cooperativă este un agent economic cu capital privat.

Voi explica în cele ce urmează fiecare dintre aceste caracteristici:

1. Asocierea este autonomă, ceea ce înseamnă că societățile cooperative nu fac parte din sectorul de stat.

2. Asocierea are la bază consimțământul liber al membrilor, așadar, nu poate fi impusă prin constrângere.

3. Asocierea are drept scop urmărirea unor interese economice, sociale și culturale pentru toți membrii. Membrii nu servesc doar pentru obținerea profitului, precum într‐o întreprindere privată. Interesele economice nu sunt singurele care sunt urmărite, la ele se adaugă și cele sociale și culturale.

4. Societatea este deținută în comun, așadar, nu este proprietatea niciunui membru. Controlul este exercitat de membri în mod democratic, fiecare membru având un vot.

5. Cooperativa este un agent economic, desfășoară deci activități economice care urmăresc obținerea unui surplus, a unui profit.

Aceste caracteristici sunt importante, deoarece disting societățile cooperative atât de sfera publică, cât și de cea privată. Conform „Statutului european al cooperativelor”, obiectivul principal al cooperativelor constă în ”dezvoltarea activităților economice și sociale ale membrilor (...) în vederea furnizării de bunuri sau servicii sau a realizării de lucrări (...) care să răspundă nevoilor membrilor săi” (MMFPS, 2010, p. 24). Acest statut recunoaște oficial cooperativele în Uniunea Europeană și include o parte dintre elementele definiției de mai sus. Aceste elemente dau și măsura unei cooperative de succes.

2. Principiile organizării cooperatiste

La baza organizării cooperativelor stau șapte principii definite de Legea nr. 1/2005. Acestea reprezintă caracteristici definitorii pentru modul de organizare cooperatist. Ele corespund definiției de mai sus, dar oferă o explicație mai detaliată a esenței cooperației și a atractivității pe care o are în prezent:

a. Principiul asocierii voluntare:

Aderarea membrilor la cooperative reprezintă o acțiune voluntară a acestora. Cooperativele sunt deschise tuturor persoanelor care își exprimă intenția de a fi parte a acestor forme asociative și care îndeplinesc criteriile prevăzute de fiecare tip de societate cooperativă în parte. Prin acest principiu, cooperativele se definesc ca aparținând societății civile, fiind expresia libertății de asociere a cetățenilor. În situația în care statul tinde să își restrângă rolul în asigurarea bunăstării sociale, libertatea cetățenilor de a prelua sarcina bunăstării lor în propriile mâini e importantă.

b. Principiul controlului democratic:

Membrii cooperatori sunt implicați direct în stabilirea obiectivelor și în luarea deciziilor în cadrul societăților cooperative. În societățile cooperative de gradul I, deciziile sunt luate de membri pe baza principiului ”un om, un vot”, indiferent de câte părți sociale dețin aceștia; astfel se realizează o reprezentare egală a tuturor membrilor cooperatori în procesul de luare a deciziilor. Nicio altă instituție economică, de stat sau privată, nu respectă acest principiu. Acest principiu îi face pe membrii cooperației să fie, într‐o anumită măsură, stăpânii propriului lor destin.

c. Principiul participării economice a membrilor cooperatori:

Membrii cooperatori participă la realizarea activităților economice și la constituirea proprietății societății cooperative. Implicarea membrilor în activitatea cooperativelor este, de cele mai multe ori, una completă. Aceștia au atât statutul de asociați, cât și de salariați ai organizației. Ceea ce diferențiază modelul deorganizare al societăților cooperative de categoria societăților comerciale sunt constrângerile în distribuția profitului. Doar o parte din profitul realizat de societățile cooperative este distribuit membrilor, pebaza cotelor de participare a acestora, spre deosebire de situația societăților comerciale clasice.