Piața monetară și inflația

PIATA MONETARA SI INFLATIA

Continutul si particularitatie pietei monetare

Prin continutul si particularitatile sale piata monetara, alaturi de alte sgmente de piata – piata capitalului financiar, piata muncii, piata factorilor de productie, piata agregata a bunurilor/serviciilor de consum, s.a. – reprezinta o componenta strategica si de nivel macroeconomic în cadrul oricarei economii nationale.

Piata monetara împreuna cu pietele de capital si valutara (financiara) reprezinta economia simbolica si opozitia cu pietele factorilor de productie si a bunurilor de consum care formeaza economia reala.

Ca pe oricare alt segment de piata si pe piata monetara se manifesta cele trei forte obiective: cererea , oferta si pretul fara de care nu se poate vorbi de o piata în adevaratul sens al cuvântului.

Pe piata monetara se tranzactioneaza ca obiect de negociere între subiectii cererii si subiectii ofertei, o marfa cu totul speciala: banii în formele specifice de manifestare: bilete de banca (bancnote) moneda divizionara, bani scripturali si/sau alte insemne folosite ca instrumente de plata, de depozit – tezaurizare, instrumente de credit bancar si/sau comercial: CEC-uri, cambii, conosamente, scrisori de credit (denumite generic titluri de credit, efecte de comert, hârtii de valoare).

în economia de piata actuala banii îndeplinesc functii esentiale fara de care însasi economia ar fi greu de conceput; printre aceste functii precizam :

a) – functia de masura a activitatii si rezultatelor unitatilor economice, atât în sectorul public cât si în cel privat;

b) – functia de etalon general pentru comensurarea si compararea tuturor bunurilor si serviciilor economice în întreaga viata economica;

c) – functia de mijloc de schimb permitând transferul bunurilor si serviciilor la piata prin intermediul vânzarii-cumpararii între diferiti agenti ai pietei;

d) – functia de mijloc de plata/stingere a obligatiilor ce pot fi evaluate în moneda atât între firme private cât si între firme private si institutii publice;

e) – functia de instrument de economisire si constituire de rezerve (de manifestare a averii, puterii economice a unui individ, familie, firma, stat).

Avand în vedere pozitia speciala a acestei marfi în ansamblul marfurilor care circula într-o economie nationala (dar si în economia mondiala în ansamblul sau) exprimata sintetic în formularea sintetica – “banii sunt sângele care iriga sistemul economic”, definitie ce apartine lui P.Samuelson – putem sublinia faptul ca piata monetara reprezinta într-o economie de piata un segment central cu influente radicale asupra tuturor segmentelor de piata apartinând vietii economice.

Astfel piata monetara reprezinta o piata reglementata si bine supravegheata de un organism central de autoritate profesionist, public si care înfaptiuieste exigentele unei politici monetare sanatoase si echilibrate. Banca Nationala (denumita în alte tari si Banca Centrala) este subordonata de regula puterii legislative, cea mai înalta structura a puterii într-un stat tocmai pentru a nu suporta influente nefaste din partea unor structuri de interese (de grup, partid sau casta profesionala).

Institutia bancara publica centrala emite norme bancare obligatorii în legatura cu disciplina si profesionalismul bancar, prudenta bancara , riscurile bancare asumate de bancile comerciale, gestiunea portofoliilor si activelor si pasivelor bancare în scopul asigurarii stabilitatii si încrederii de care trebuie sa se bucure moneda nationala, unitatea monetara – ca însemn al fortei si echilibrului national. Aprecierea ca “un popor are moneda pe care o merita” are o încarcatura plina de semnificatii : economice, sociale, politice.

Aflata în varful piramidei decizionale si a structurilor institutionale care se implica cu interese diverse pe piata monetara (de credit) inclusiv financiara, Banca Nationala (Centrala) are prin statutul conferit de legea aprobata de Parlamentul tarii sarcini precise pe linia supravegherii – monitorizarii operatorilor de specialitate (banci comerciale, societati financiare, case de asigurari, fonduri mutuale etc.) pe linia respectarii disciplinei bancare (tranzactii diverse cu bani) în vederea prevenirii falimentelor din domeniu si a eliminarii pe cât posibil a infractiunilor din domeniul financiar-bancar (cotate ca fiind cele mai spectaculoase sub aspectul impactului negativ asupra populatiei; “caderea” unei banci, infractiunile de spalare a banilor murdari, unde rolul bancilor este major au consecintte deosebite asupra stabilitatii monetare în tara respectiva, a riscului de tara folosit în optimizarea deciziilor cu privire la investitiile straine directe într-o tara sau alta, etc.).

Operatorii de pe piata monetara si de credit, specializati în negocierea tranzactiilor cu bani sunt bancile comerciale (celelalte institutii: casele de asigurari, S.I.F. si respectiv firmele private si populatia au îndeosebi calitatea de subiecti beneficiari pe aceasta piata).

Oferta de bunuri (credite) se concentreaza la nivelul bancilor comerciale care, pe de o parte acumuleaza disponibilitatile (limitate), economiile celor multi (persoane, firme particulare, S.I.F., Case de asigurari) iar pe de alta parte plaseaza credite la cererea purtatorilor (subiectilor de cereri de credite (firme care au o nevoie financiara pe termen scurt, mediu sau lung, din sectoare economice diverse sau din domeniul public).

Pe aceasta piata se confrunta pe de o parte oferta de bani (rezultata din colectari succesive, de la cei ce au o mica lichiditate disponibila) si care se concentreaza la nivelul bancilor comerciale iar pe de alta parte cererea de bani (lichiditate sau pentru proiecte de investitii mai mari) si care poate veni din partea cetatenilor, firmelor private si a administratiei publice.

Negocierea dintre subiectii ofertei de credite si subiectii cererii de moneda se realizeaza în conformitate cu regulile comerciale, tinând cont de interesele diferite ale bancilor comerciale si ale partenerilor lor (persoane fizice si/sau juridice).

O tranzactie încheiata pe aceasta piata este în fapt un contract comercial de creditare încheiat între o banca comerciala (creditor) si un agent economic (în calitate de debitor) în care se precizeaza: volumul creditului acordat; perioada pentru care se acorda creditul; dobanda negociata ca pret al afacerii; modul de rambursare a creditului si a dobanzii aferente (scadentarul afacerii).

Pe piata monetara se realizeaza o mare diversitate de tranzactii, oferindu-se de catre fiecare banca un pachet de produse si servicii proprii, încercandu-se sa se atraga un numar cât mai mare de clienti (banca comerciala actioneaza pe principii economice de profit/pierdere, elaborandu-si propriul plan-program de afaceri, sustinut de o alegere optima a deciziilor selectate conform exigentelor de rationalitate, inclusiv management si marketing bancar performant.

Avand în vedere particularitatile pietti monetare, banca comerciala ca operator intermediar de specialitate opereaza simultan cu un sistem de dobânzi active (pentru creditele pe care le ofera) si cu un alt sistem de dobânzi pasive (cheltuieli pe care banca le plateste depunatorilor proprii pentru depozitele “atrase”). O gestiune performanta presupune un nivel mai ridicat al dobanzilor active decât nivelul dobânzilor pasive, fara sa se omita si criteriile de rationalitate în legatura cu cheltuielile de administrare si functionare a bancii.

Pe piata bancara se folosesc urmatoarele relatii matematice pentru calculul dobânzilor aferente unui credit :