Politici și Opțiuni Contabile privind Prezentarea Situațiilor Financiare

Introducere

Politicile contabile reflectă un ansamblu cuprinzător de reguli, convenţii şi practici utilizat în elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare, caracterizat printr-un câmp de aplicare, concepte şi obiective Câmpul de aplicare se referă la situaţiile financiare publicate, la rapoarte de gestiune sau la orice informaţie suplimentară prezentată, iar obiectivele diferă de la o organizaţie la alta. Asftel există societăţi care aplică anumite politici contabile în vederea micşorării veniturilor impozabile sau micşorarea pierderilor sau a profitului distribuibil sau pot aplica o politică prin care să gestioneze informaţiile în scopul dezvoltării unei imagini favorabile a societăţii pentru obţinerea de noi împrumuturi sau atragerea de noi investitori.

Standardul IAS 1- „Prezentarea situaţiilor financiare” cuprinde o serie de politici referitoare la clasificarea curent/termen lung in Bilanţ, clasificarea natură/destinaţie în Contul de Profit şi Pierdere, politici privind structura minimală a situaţiilor financiare sau structura dezvoltată a situaţiilor financiare, precum şi politici de subclasificare şi prezentare a informaţiilor. Obiectivul standardului IAS 1 se referă la prezentarea informaţiilor in situaţiile financiare astfel încât să se asigure comparabilitatea cu perioadele precedente sau cu societăţile concurente. Totodată standardul susţine că prevederile lui pot fi respectate numai în cazul în care se ţine cont şi de prevederile celorlalte standarde internaţionale de contabilizare şi prezentare a elementelor şi informaţiilor contabile.

Situaţiile financiare sunt reprezentări structurate a pozitiei financiare, a performanţei şi a fluxurilor de numerar ale unei entităţi, utilizate de o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.

În prezentarea unor situaţii financiare conforme cu standardele internaţionale trebuie să se ţină cont de asigurarea unei imagini fidele a activităţii unei societăţi şi trebuie să se justifice şi să se demonstreze orice abatere de la standarde care a fost făcută în acest sens. În acelaţi timp, la întocmirea situaţiilor financiare trebuie avută în vedere şi capacitatea întreprinderii de a-şi continua şi desfăşura activitatea într-un ritm normal, precum şi respectarea principiilor separării exerciţiilor şi conectării cheltuielilor la venituri, concretizate în deconectarea acestora de plăţi şi încasări prin aplicarea contabilităţii de angajamente.

Un alt concept important de care trebuie să ţinem cont este şi consecvenţa prezentării, în sensul că atât modul de prezentare cât şi cel de clasificare a elementelor in situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta pentru a permite comparabilitatea situaţiilor financiare.

Situaţiile financiare

IAS 1- „Prezentarea situaţiilor financiare” oferă doar anumite informaţii cu privire la componentele şi conţinutul situaţiilor financiare, spre deosebire de OMF 3055/2009 care reglementeaza conţinutul, forma şi formatul situaţiilor financiare. Astfel, conform IAS 1, un set complet de situaţii financiare cuprinde: Bilanţul, Contul de Profit şi Pierdere, Situaţia modificărilor capitalurilor proprii, Tabloul fluxurilor de trezorerie, Note explicative. Totodată standardul internaţional mai precizează că fiecare componentă a situaţiilor financiare trebuie să conţină informaţii legate de: denumirea întreprinderii raportatoare sau a unui grup de întreprinderi, data si perioada pentru care s-a întocmit acel document, moneda de raportare si nivelul de precizie utilizat în prezentarea sumelor din situaţiile financiare.

Conform OMF 3055/2009 persoanele juridice care la data Bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii de mărime:

- total active: 3 650 000 €

- cifra de afaceri netă: 7 300 000 €

- numărul mediu de salariaţi: 50, trebuie să întocmeasă setul complet de situaţii financiare

prevăzut şi de IAS 1. Persoanele juridice care nu depăşesc limitele a două dintre criteriile menţionate mai sus în doi ani consecutivi întocmesc situaţii financiare simplificate: Bilanţ prescurtat, Cont de Profit şi Pierdere, Note explicative şi, opţional, Situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi Situaţia fluxurilor de numerar.

Bilanţul sau Situaţia poziţiei financiare

OMF 3055/2009 defineşte bilanţul ca fiind documentul de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii si capitaluri proprii ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege