Politici și Tratamente Contabile privind Leasingul

I. Conceptul de leasing

O incursiune în complexitatea acestui concept “operatiune financiara intitulata leasing.

Leasingul este o operatiune comerciala prin care o parte denumita locator/finantator transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui lucru al carui propietar este, catre alta parte, denumita utilizator, la solicitarea acesteia din urma, contra unei părti periodice, denumita rată de leasing, iar la sfarşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

1.1. Repere istorice

Poate de necrezut, însa operaţiunile de tip “leasing” erau cunoscute în Babilonul antic cu 2000 ani î.e.n.

De asemenea, în “Retoricele lui Aristotel şi în “Instituţiile” lui Iustinian regăsim aceasta noţiune chiar foarte bine redată, şi anume: “ca să primeşti profit nu este necesar să dispui de avere sau utilaj în proprietate, este suficient să ai dreptul să-l utilizezi şi să ai venit”. Cu toate acestea, în practica relaţiilor economice, leasingul a fost introdus in anul 1887 atunci când o companie telefonică numita Bell a decis să nu vândă aparatele telefonice produse de aceasta, dar să le ofere în arendă.

Statele Unite ale Americii sunt considerate ca iniţiatoare a conceptului de leasing, aici apărând pentru prima data, apariţie care s-a soldat cu o pătrundere treptata în alte ţari, în special în Europa. În SUA, leasingul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Comercial Code . În Marea Britanie, Franţa şi Belgia s-au elaborat reglementari , care definesc relaţiile contractuale de bază privind leasingul şi precizează formele pe care le include.

Dificultaţi în finanţarea afacerilor, ca urmare a rigiditaţii formelor şi procedeelor existente, au condus la apariţia şi dezvoltarea leasingului. Astfel, intreprinderile din SUA, Marea Britanie şi din alte ţari au căutat din motive obiective o soluţie în finanţarea afacerilor şi au găsit operaţiunile de leasing care au fost introduse abia în anul 1952 în SUA şi extinse, începand cu anul 1962 şi în principalele ţari dezvoltate ale lumii, în prezent deţinând locul principal între formele de finanţare şi creditare ale investiţiilor.

În România, serviciile de intermediere financiara au fost activate foarte tărziu, contractul de leasing fiind reglementat prin Ordonanta Guvernului nr.51/28/08/1997 , operaţiunile de leasing constituind o nouă categorie de fapte de comert care se adaugă la cele prevazute de art.3 Cod Comercial.

1.2. Definirea leasingului

Leasingul ca şi concept financiar, se bucura de o atentie deosebita din partea specialiştilor, în literatura de specialitate regăsind o multitudine de definiţii, pe cele mai reprezentative redăndu-le mai departe. Conţinutul şi rolul acestuia, în teorie şi practica, se trateaza în mod diferit, iar uneori chiar contrar. Unii privesc leasingul ca pe o metodă de creditare a activitatii de antreprenoriat, în timp ce alţii îl asociaza cu arenda pe termen lung sau cu una din formele sale, care, la rândul lor, se reduce la relaţii de închiriere sau antrepriza.

Din punct de vedere al specialiştilor din domeniul financiar, leasingul reprezintă o tehnică originală de finanţare pe termen mediu sau lung, practicată de o societate financiară, având drept suport juridic un contract de închiriere de bunuri.

O definiţie mai amplă a noţiunii de leasing ar putea fi urmatoarea: forma de comert şi de finanţare prin locaţie de către instituţiile financiare specializate în aceste operaţiuni, de instituţii financiare sau direct de producători, a companiilor care fie realizeaza operaţiuni de un anumit specific, fie nu dispun de suficiente fonduri proprii ori imprumutate pentru cumpararea acestora de la producători.

Leasingul este o modalitate modernă de finanţare prin care clientul primeşte un bun, plata făcându-se eşalonat pe perioada contractului de leasing, ratele platite fiind deductibile în funcţie de tipul contractului de leasing. Comparativ cu alte forme de finanţare, leasingul dispune de avantajul eliminarii birocraţiei necesare acordării unui credit, precum şi a garanţiilor financiare doar cu bunul ce face obiectul contractului de leasing.

Leasingul este o foarte buna metoda de finantare in principal datorita opearativitatii cu care poate satisface necesitaţile financiare ale agentilor economici si persoanelor fizice, deopotriva. Printr-o operatiune de leasing pot fi evitate procedurile complicate ale contractarii unor credite bancare, proceduri ce uneori presupun imobilizarea unor elemente ale patrimoniului societatii sau acelui privat, pentru constituirea de garantii.