Postulate și Principii Contabile

Datorită faptului că este important ca toţi cei care ţin evidenţă contabilă şi recepţionează raportările contabile să le poată interpreta uniform, unitar şi corect, s-a elaborat un set de norme cu caracter general ce formează cadrul conceptual general al contabilităţii financiare, numite principii contabile.

Prin importanţa lor, principiile contabile se regăsesc, direct sau indirect, explicit sau implicit, în toate zonele dispozitivului contabil.

Considerăm că cel de al doilea sistem este cel mai indicat pentru economiile

care doresc să progreseze rapid, fie şi pentru faptul că o normalizare rigidă nu are cum să ţină pasul cu dezvoltarea economiei. În acest caz, efortul de normalizare se concentrează, în special, pe definirea de postulate, principii şi norme contabile.Un postulat contabil reprezintă o propoziţie a cărei acceptare este cerută pentru a realiza o demonstraţie. În domeniul contabil, postulatele au la bază observaţiile făcute asupra:

• mediului economic, politic, juridic şi social;

• identificării utilizatorilor de informaţii financiare şi a necesitaţilor

informaţionale ale acestora;

• obiectivelor informării financiare.

Principiile contabile sunt elemente conceptuale care ghidează normalizatorul în elaborarea normelor contabile, plecând de la postulatele contabile.

Normele şi practicile contabile sunt în mod nemijlocit influenţate de principiile contabile adoptate. Încă o dată, principiile contabile sunt prezente la toate cele trei niveluri de abordare intelectuală a contabilităţii, precum şi în metodologie şi practică, după cum vom prezenta în continuare.

Principiul prudenţei

Aşezăm primul în această prezentare acest principiu deoarece apreciem că este cel mai important, cel mai cunoscut şi cel mai faimos principiu al contabilităţii, întreaga activitate de evidenţă, evaluare şi raportare contabilă trebuind să fie făcută pe o bază prudentă, mai ales valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, în special pentru a se evita supraevaluarea rezultatului. În mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte:

- se vor lua în considerare numai veniturile şi profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar;

- nu se vor supraestima elementele de activ şi cheltuielile şi nu se vor subestima elementele de pasiv şi veniturile;

- se va ţine cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului economico-financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;

- se va ţine seama de toate datoriile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă acestea devin evidente numai între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului;

- se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

Prudenţa este, în mod cert, principiul aflat în starea cea mai accentuată de conflict cu obiectivul al imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un punct de vedere pesimist. Adică, solicită contabilizarea minusurilor de valoare şi interzice luarea în considerare a plusurilor de valoare. Excepţiile sunt destul de rare: de exemplu, plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalenţă.

Principiul continuităţii activităţii

Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza acestui principiu. Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea.

Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea entităţii, ar putea modifica în mod semnificativ rezultatele activităţii şi/sau metodele contabile, enumerăm:

- divizarea (în două sau mai multe noi entităţi);

- fuziunea cu una sau mai multe entităţi (prin comasare sau prin absorbţie);

- iniţierea unui parteneriat strategic (asociere în participaţiune, etc.);

- schimbarea semnificativă a acţionariatului, a obiectului sau a zonei geografice de acţiune;

- cotarea la bursă;

- restructurarea masivă a activităţii şi/sau structurii entităţii (schimbare de obiect, extindere sau reducere de activitate şi/sau dimensiune);

- privatizarea, (re)naţionalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a structurii asociative a entităţii;

- intrarea în incapacitate de plată, dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau de lichidare).

Oricare din aceste evenimente va influenţa în mod decisiv aplicarea politicilor şi metodelor contabile în cadrul entităţii sub influenţa noilor circumstanţe, prin:

- concepţia generală de conducere şi administrare;

- politica şi metodele de amortizare a imobilizărilor şi evaluare a elementelor patrimoniale;

- politica de aprovizionare şi stoc ;

- politica de investiţii;

- politica de personal şi salarizare, privind numărul şi structura personalului, modul de calcul şi cuantumul salariilor;

- obiectul de activitate;

- achitarea datoriilor şi încasarea creanţelor;

- politica de dividend, etc.

Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu altă entitate îşi va face ordine în patrimoniu şi în activitate: va lichida stocurile supranormative şi va vinde activele redundante, va amâna noile investiţii, îşi va încasa cât mai repede creanţele şi îşi va achita datoriile, îşi va concentra eforturile pe activităţile cele mai profitabile, îşi va reduce personalul, în general îşi va reduce cheltuielile, etc. cu scopul de a avea o poziţie cât mai avantajoasă la negocierile de fuzionare, de a avea un bilanţ cât mai « curat » şi o profitabilitate cât mai înaltă, astfel încât ponderea activului său net contabil (capitalului) să fie cât mai mare în activul (capitalul) noii entităţi, indiferent dacă fuziunea se face prin absorbţie sau prin comasare. Drept urmare, proprietarii entităţii vor avea o poziţie mai bună în noua entitate rezultată din fuzionare.

Principiul permanenţei metodelor

Este legat de principiul anterior şi presupune ca metodele de evaluare şi amortizare să fie aplicate consecvent de la un exerciţiu la altul. Dacă, prin excepţie şi în mod justificat, se impune schimbarea uneia sau mai multor metode contabile în timpul unui exerciţiu economico-financiar sau de la un exerciţiu economico-financiar la altul, această împrejurare va fi menţionată în anexele la bilanţ sau în raportarea denumită « Politici contabile », după caz, cu indicarea şi explicarea împrejurării care a impus schimbarea metodei (metodelor) contabile respective şi cu indicarea influenţei pe care a produs-o această schimbare asupra principalilor indicatori din raportările financiare (poziţie financiară, capitaluri, rezultat, etc.)