Principii Contabile

PRINCIPII CONTABILE

I. Principiile teoretice fundamentale, care se ridica la rang de lege în contabilitate sunt:

1. Principiul dublei reprezentari Acest principiu presupune reflectarea elementelor patrimoniale sub cele doua aspecte:

- sub aspectul componentei si al destinatiei (alocarii) bunurilor economice, adica a substantei materiale a patrimoniului;

- sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile economice, adica sub aspectul modului de dobândire al acestora, al drepturilor si obligatiilor ca expresie a raporturilor de proprietate.

Dubla reprezentare a patrimoniului poate fi redata sintetic prin ecuatia ecuatia dublei reprezentari:

TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV

Dubla reprezentare a patrimoniului asigura un echilibru permanent între marimea activelor patrimoniale si marimea pasivelor patrimoniale. Acest principiu sta la baza contabilitatii în partida dubla.

2. Principiul dublei înregistrari are în vedere faptul ca orice operatie economica, orice flux, creeaza un raport valoric de echivalenta între intrari si iesiri, între mijloace si resurse. De asemenea, dubla înregistrare asigura raporturi de echilibru între venituri, cheltuieli si rezultate, sau între stocurile initiale si intrari, pe de o parte, si iesiri si stocurile finale, pe de alta parte.

Pornind de la relatia generala de echilibru proprie dublei reprezentari prin dubla înregistrare se creeaza cea de-a doua relatie specifica, cunoscuta sub denumirea de ecuatia dublei înregistrari:

Cresterea mijloacelor economice

+

Micsorarea surselor economice = Micsorarea mijloacelor economice

+

Cresterea surselor economice

3. Principiul calculelor periodice de sinteza

Operatiile economice si financiare generate de miscarea patrimoniului sunt înregistrate în contabilitate, atât în ordine cronologica, adica a succesiunii lor în timp, cât si într-o forma grupata, dupa un anumit sistem, pe elementele si structurile componente ale patrimoniului.

Calculele periodice de sinteza se realizeaza prin intermediul bilantului (trimestrial si anual), anexelor la bilant, balantei de verificare si contului de rezultate.

II. Principiile contabile prevazute explicit în reglementarile contabile din România (Legea contabilitatii nr 82/1991, OMF nr 94/2001, OMF nr 306/2002) sunt:

36 - (1) Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

(2) Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli.

(3) Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia.

37 - Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ şi contul de profit şi pierdere.

38 - (1) Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.

Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.

(2) O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.

Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată.

(3) Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea şi ulterior datei bilanţului.