Procedura Reorganizarii Judiciare și ă Falimentului

Activitatea comerciala, adica activitatea de productie si circulatie a marfurilor si serviciilor, se intemeiaza pe anumite raporturi juridice stabilite intre comercianti, in special raporturi juridice contractuale.

Desfasurarea normala a activitatii comerciale impune ca toti comerciantii care si-au asumat obligatii, in baza raporturilor juridice la care participa, sa isi execute aceste obligatii in stricta conformitate cu contractele incheiate.

Raporturile juridice dintre comercianti se bazeaza pe credit:

1. “credit” in sensul cel mai cuprinzator, inseamna increderea pe care si-o acorda comerciantii in relatiile contractuale.

A priori, comertul, afacerile, se fundamenteaza pe relatii de incredere intre parteneri, incredere circumscrisa in cadrul prezumtiei de “buna credinta” care domina raporturile juridice de drept civil, in general, si cele de drept comercial, in special.

2. “credit” inseamna amanarea in timp a platii datoriei. In dreptul comercial, contractele sunt afectate de modalitati, in principal, de termene suspensive, si, uneori chiar si de conditii suspensive saurezolutorii.

In cazul creditului, desigur, imroptant este termenul, ca modalitate a actului juridic.

In cadrul procedurii de reorganizare si lichidare judiciararegelementata prin Legea nr.64/1995,act normativ prin care s-au abrogat dispozitiile din Codul comercial – pivind falimentul, ”amanarea” in timp a platii datoriei, se refera la executarea obligatiilor banesti (pecuniare). Prestatiile banesti izvorasc, de regula, din contractele de: imprumut (restituirea sumei de bani imprumutata), vanzare – cumparare, executare de lucrari, prestarede servicii (plata pretului sau a tarifului) etc. Obligatiile care au ca obiect sume de bani izvorasc si din fapte juridice, (stricto senso) respectiv, gestiunea de afaceri, plata nedatorata,reunite pe principiul imbogatirii fara just temei (cauza) cat si din delicte sau cvasidelicte. Teoretic, creantele care izvorasc din fapte juridice stricto senso (licite sau ilicite) nu intra sub incidenta reglementarilor Legii 64/1995, intrucat procedura instituita prin acest act normativ vizeaza numai datoriile comerciale (art.1), or, gestiunea de afaceri, plata nedatorata etc. sunt socotite “fapte civile” chiar daca sunr facute de un comerciant.

De altfel, un comerciant poate sa aiba datorii banesti care sa izvorasca din contracte civile sau chiar din lege.

Desi legiuitorul din art.1 din Legea nr.64/1995 se refera doar la obligatiile comerciale, consideram ca, din economia intregii legi in special al art.107 se poate ajunge la concluzia ca si creantele civile pot fi indestulate in cadrul procedurii de reorganizare si lichidare juridica, chiardaca declansarea procedurii este rezervata numai creditorilor ale caror creante izvorasc din fapte de comert.

In cazul in care, patrimoniul debitorului nu are lichiditati (sume de bani) suficiente pentru acoperirea creantelor, acesta poate fi supus procedurii reorganizarii si lichidarii judiciare.

Potrivit precizarilor anterioare, procedura reorganizarii silichidarii judiciare este reglementata prin Legea nr.64/1995.

Reglementarile cuprinse in acest act normativ sunt de inspiratie franceza.

Legea franceza din 1985, privind redresarea si lichidarea judiciara confera lichidarii judiciare un caracter subsidiar aceasta putand fi decisa de instanta de judecata numai dupa o perioada de observatie. In perioada de observatie se constata daca debitorul isi poate achita datoriile urmand a se redresa din punct de vedere economic.

Procedura redresarii di lichidarii judiciare este precedata, deseori, de o faza amiabila, cand se incearca o conciliere intre debitori si comercintii sai.

Inainte expirarii perioadei de observatie, instanta de judecata, investita cu procedura de redresare si lichidare judiciara, decide asupra planului de redresare sau pronunta lichidarea patrimoniului debitorului.

Planul de redresare stabileste fie:

- continuarea activitatii intreprinderii;

- cesionarea totala (vanzarea) intreprinderii;

- cesionarea partiala a intreprinderii continuandu-si activitatea .

Practic, in dreptul francez exista trei posibilitati:

- concilierea prealabila care poate sa intervina direct intre debitor si creditori, prin care acestia se inteleg asupra unui termen la care se vaface plata sau asupra unui alt mod de stingere a obligatiilor. Concilierea prealabila se poate face si printr-un intermediar, un “conciliator” desemnat de instanta de judecata, la cererea debitorului;

- redresarea judiciara intervine in cazul in care nu s-au apelat la concilierea prealabila, ori aceasta a ramas fara rezultat si exista motive intemeiate ca intreprinderea sa poata fi salvata. Redresarea judiciara este o procedura care se desfasoara in fata tribunalului competent (si prin intermediul acestuia), procedura in care se intocmeste un plan de “salvare” a patrimoniului debitorului. In acesata etapa a procedurii exista si asa numita “perioada de observatie”;