Proiect Audit

Pentru informarea cu privire la situatiile financiare, auditorul utilizeaza proceduri care îi permit sa obtina un grad rezonabil de certitudine ca acestea au fost corect întocmite în toate punctele lor esentiale.

Având în vedere existenta unor limite inerente auditului, precum si a oricarui sistem de audit intern, exista riscul inevitabil ca unele inexactitati semnificative sa nu fie descoperite. Atunci când auditorul are indicii ca ar exista fraude sau erori care conduc la aparitia unor inexactitati semnificative, el trebuie sa-si extinda procedurile de control în scopul confirmarii sau infirmarii dubiilor sale.

Conform Normelor de audit nr. l/1995 ale Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din România, „controlul obiectivelor în cadrul unui audit financiar este planificat în functie de factorii de risc si de importanta relativa a acestora, care difera de la o întreprindere la alta“.

1.1. Clasificarea riscurilor de audit

Din punctul de vedere al probabilitatii realizarii lor, riscurile sunt potentiale si posibile.

1) Riscurile potentiale sunt „cele care sunt susceptibile, teoretic, de a se

produce daca nici un control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si corecta erorile care ar putea sa se produca; aceste riscuri sunt comune tuturor întreprinderilor“.

2) Riscurile posibile sunt acele riscuri „împotriva carora întreprinderea, în general, nu dispune de mijloace pentru a le limita; Când astfel de mijloace lipsesc, exista o mare probabilitate ca anumite erori sa se produca fara sa fie detectate sau corectate de întreprindere. În exercitarea misiunii sale de audit, auditorul se confrunta, într-o întreprindere, cu urmatoarele tipuri de riscuri:

A. Riscuri generale specifice întreprinderii - sunt acele riscuri care

influenteaza ansamblul operatiunilor întreprinderii.

Fiecare întreprindere, în functie de sectorul în care îsi desfasoara activitatea, de structuri, talie si organizare, are unele caracteristici care pot face mai mult sau mai putin probabila concretizarea riscurilor potentiale. Auditorul trebuie sa cunoasca caracteristicile proprii ale întreprinderii pentru a efectua un control corect. Pentru aceasta, el trebuie sa cerceteze urmatoarele informatii:

1 activitatea întreprinderii si sectorul din care face parte - pentru aceasta el analizeaza:

- obiectul de activitate al întreprinderii (comert, prestari de servicii etc.), pentru ca evaluarea elementelor patrimoniale se face diferit:

- daca întreprinderea face parte dintr-un sector în expansiune sau, dimpotriva, în declin, aceasta implica niste riscuri de încetare a activitatii

diferite;

- daca exista reglementari speciale ale sectorului (formarea preturilor, finantari, vânzari etc.);

2 organizarea si structura întreprinderii:

- daca întreprinderea este parte componenta a unui grup sau nu;

- daca activitatile se desfasoara într-una sau în mai multe localitati;

- daca organigrama este bine stabilita sau responsabilitatile sunt defectuos programate;

3 politicile generale ale întreprinderii: financiare, comerciale si sociale;

4 perspectivele de dezvoltare a întreprinderii;

5 organizarea administrativa si contabila:

- existenta sistemului informatic;

- existenta unui serviciu de control intern;

- existenta unei proceduri administrative si contabile;

- politicile contabile ale întreprinderii;

1 care sunt principiile contabile aplicate si de ce sunt aplicate aceste

principii.

Pe scurt, informatiile de mai sus prevad urmatoarele categorii de riscuri:

1) riscuri legate de situatia economica a întreprinderii (acele elemente care ar putea pune în discutie continuitatea întreprinderii);

2) riscuri legate de organizarea generala (absenta, respectiv excesul de proceduri);

3) riscuri legate de atitudinea conducerii (daca conducerea prezinta mai multa preocupare pentru productie si comercializare sau pentru probleme legate de controlul intern si de calitatea informatiei financiare).

B. Riscuri legate de natura operatiunilor tratate

Datele prezentate în contabilitate pot fi împartite în trei categorii, fiecare

fiind purtatoare de riscuri particulare:

- date repetitive - rezulta din activitatea obisnuita a agentului economic (de exemplu: salarii, vânzari, productie etc.)