Provizioane, datorii contingente și active contingente

Introducere

Decizia de constituire a unui provizion este o sarcină deosebit de delicată pentru organul de conducere al unei enități. Adeseori, sunt dificil de apreciat elementele de incertitudine (natura probabilă a unui risc, a unei pierderi sau a unei cheltuieli și valoarea probabilă a unei astfel de pierderi sau cheltuieli) care se află la originea constituirii provizionului, în timp ce decizia de a contabiliza sau nu un provizion poate avea un impact semnificativ asupra imaginii fidele a conturilor anuale și asupra relevanței informațiilor publicate de către entitatea economică. În constituirea provizioanelor, entitatea va trebui să respecte următoarele reguli: individualizarea lor în funcție de riscul și cheltuiala elementelor avute în vedere; mărimea acestora să nu depindă de rezultatele financiare ale entității; să răspundă la criteriul prudenței și bunei cuviințe.

Entitatea economică va ajunge în situația în care va trebui să creeze un provizion de fiecare dată când va estima că vor exista cheltuieli viitoare în cazul apariției unui risc.

Provizioanele corespund unor cheltuieli probabile pe care o întreprindere le va suporta într-un viitor apropiat și pentru care va trebui să existe o sumă estimabilă, dar necunoscută în mod definitiv.

CAPITOLUL 1 - ABORDĂRI PRIVIND DEFINIREA, CLASIFICAREA, RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA PROVIZIOANELOR ÎN REGLEMENTĂRILE CONTABILE NAȚIONALE

În contabilitate, un provizion reprezintă un element de pasiv. Provizioanele reflectă o cheltuială probabilă înscrisă în exercițiul financiar curent, dar ale cărui termen și/ sau estimare nu sunt cunoscute încă.

Un provizion nu reprezintă o obligație sau o datorie contingentă. Acesta este similar cu o datorie probabilă care anticipează o viitoare obligație sau un risc. Provizionul pregătește întreprinderea în cazul apariției riscului sau obligației de a achita o cheltuială în viitor.

Sau, în alt mod spus, ”un provizion reprezintă, în general, o sumă recunoscută în contabilitate pentru cheltuieli viitoare care vor fi angajate în mod sigur sau probabil, dar pentru care există o incertitudine privind suma care va fi plătită și/sau momentul plății. Cheltuielile viitoare trebuie să rezulte din tranzacții și evenimente anterioare.”

Definirea provizioanelor în reglementările contabile naționale

Potrivit Standardului Internațional de Contabilitate IAS 37, provizioanele sunt difinite ca ”datorii cu exigibilitate sau valoare incertă”. Acestea sunt destinate finanțării riscurilor și cheltuielilor pe care evenimente trecute sau actuale le fac probabile.

În OMFP 1802/2014, actualizat pe anul 2020, este prevăzută următoarea definiție a provizioanelor: „Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea”.

În opinia autorilor Roxana Manuela Dicu și Daniela-Neonila Mardiros, în articolul ”Considerații privind implicațiile raportării de provizioane în contextul reglementărilor contabile actuale” din revista ”Audit financiar”, ”provizioanele sunt recunoscute ca datorii și sunt constituite pe seama cheltuielilor, pentru acoperirea unor pierderi viitoare care, la data închiderii exercițiului financiar, sunt probabile”.

Tot în acest articol este prezentată importanța constituirii provizioanelor în contabilitatea unei entități economice care derivă din faptul că acestea ”oferă entității raportoare posibilitatea prezentării informațiilor privind riscurile și pierderile potențiale, cu toate implicațiile negative asociate acesteia” și au ”influență asupra determinării corecte a profitului net și a dividendului pe acțiune”.

Clasificarea provizioanelor potrivit IAS 37

În referențialul IAS 37 - “Provizioane, datorii contingente și active contingente”, sunt evidențiate următoarele categorii de provizioane: provizioane pentru litigii, provizioane pentru garanții acordate clienților, provizioane pentru pensii, provizioane pentru impozite, provizioane pentru restructurare, provizioane pentru terminarea contractului de muncă, provizioane pentru contracte cu titlu oneros, provizioane în legătură cu acorduri de concesiune, provizioane pentru prime.

Provizioane pentru litigii, amenzi și penalități, despăgubiri, daune și alte datorii incerte se constituie de obicei la sfârșitul exercițiului financiar, în momentul în care o întreprindere se află în litigiu și pentru care se estimează, ca în cazul producerii riscului, acesta să se finalizeze în detrimentul acesteia.

Provizioane pentru cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli privind garanția acordată clienților se constituie în cazul bunurilor livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate terților în cursul exercițiului financiar respectiv, pentru care sunt acordate garanții.

Provizioane pentru pensii și obligații similare se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajații au părăsit entitatea; acestea se constituie atunci când entitatea are prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă obligația achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajații au părăsit entitatea.

Provizioane pentru impozite (se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relația cu statul.

Provizioane pentru acțiunile de restructurare se pot constitui în următoarele situații: vânzarea sau încetarea activității unei părți a afacerii, închiderea unor sedii ale entității, modificări în structura conducerii (de exemplu: eliminarea unui nivel de conducere), reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura și scopul activităților entității.

Provizioane pentru prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale.