Reforma Contabilității Publice

1.Contextul general al reformei contabilitatii publice

Dupa 1990, România s-a caracterizat prin reforme politice si economice semnificative. În decembrie 1991 s-a adoptat o noua Constitutie, care pune bazele unui sistem politic democratic. Recent, în ultimii ani, România a demarat reforme puternice ale sectorului public în domenii de activitate importante, cum ar fi: învatamântul, sanatatea, administratia locala si serviciile publice.

Dupa primii ani de tranzitie, reformele din domeniul economic si juridic nu s-au distins prin calitate si transparenta, deoarece România încerca sa creeze un nou sistem având la baza originile franceze din perioada interbelica. Ca urmare, rezultatele nu au fost semnificative. Dupa 1996 a aparut posibilitatea ca România sa devina membru al Uniunii Europene (UE) si membru NATO. În 2002, România a fost invitata sa devina membru NATO, astfel ca procesul de reforma s-a accelerat. Elementele-cheie ale programului de reforma în România sunt reprezentate de actiuni eficiente pentru îndepartarea surselor economice de coruptie, masuri asupra conflictului de interese, adoptarea declaratiei fiscale, accesul la informatii si transparenta marita.

Procesul de reforma în România a mai inclus, de asemenea, reforma sectorului public si a contabilitatii institutiilor publice. Aceasta reforma a contabilitatii s-a bazat pe proceduri contabile similare utilizate de tarile Europei Occidentale. Pentru institutiile publice, reforma este mai dificila din cauza vechii structuri si a deficitului de personal calificat pentru acest domeniu. Scopul României a fost de a obtine calitatea de membru al Uniunii Europene în anul 2007, ceea ce s-a si întâmplat.

Reconstructia întregii infrastructuri legale a fost principalul mecanism folosit pentru reforma sistemului institutional.

O noua Constitutie a fost adoptata printr-un referendum în decembrie 1991, lege fundamentala care pune bazele unui sistem politic democratic.

Parlamentul este organul suprem reprezentativ al poporului român si unica autoritate legislativa a tarii. Parlamentul consta în Camera Deputatilor si Senatul. Membrii Camerei Deputatilor sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber, în conformitate cu Legea electorala.

Presedintele este si el ales prin vot direct. Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim – ministru dupa consultarea partidului politic ce a obtinut majoritatea în Parlament. Guvernul este însarcinat cu implementarea politicii interne si externe conform programului acceptat de catre Parlament si cu gestionarea sistemului administratiei publice.

Reforma întreprinderilor a fost printre primele schimbari radicale de reglementat. Dupa colapsul din decembrie 1990 al vechiului regim, întregul sistem al relatiilor economice bazat pe planificare si impunere administrativa s-a dezintegrat. Legea nr. 15/1991, privind reorganizarea întreprinderilor de stat, a reprezentat o piatra de temelie a reformei economice, adoptata în 1990, care a schimbat statutul juridic al „întreprinderilor socialiste” de stat. Astfel, au fost create doua tipuri de entitati economice: „regiile autonome” si „societatile comerciale”.

Privatizarea a fost urmarea logica a reformei întreprinderilor, care a demarat odata cu Legea nr. 15/1990. Conceptele adoptate atunci au fost dezvoltate în Legea privatizarii nr. 58/1991.

Reforma întreprinderilor agricole merita o mentiune speciala în acest context. Reforma din agricultura a fost declansata prin adoptarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, care prevede restituirea terenurilor detinute de fermele cooperative catre vechii proprietari sau mostenitorii acestora. Astfel, a avut loc un transfer de 80% de teren arabil în tara si circa cinci milioane de proprietari si cooperative au fost dizolvate.

Reforma pietei a evoluat independent pentru diverse piete. Pietele pentru bunuri si servicii au fost liberalizate primele în anul 1990, însa abia în anul 1996, când a fost adoptata Legea 21 – Legea concurentei – s-a realizat si cadrul institutional. Cea mai semnificativa masura de liberalizare a pietelor a fost liberalizarea preturilor, care a fost graduala si ezitanta.

Reforma sistemului bancar a rezultat prin crearea unui sistem pe doua trepte la nivelul anului 1991 si demonopolizarea activitatilor bancare. Conform Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancara, bancile comerciale au permisiunea de a functiona ca banci universale sub supravegherea Bancii Nationale a României.

Începând cu 1 iulie 2005, ca urmare a denominarii monedei nationale, veniturile din salarii, precum si cele asimilate salariilor, pensiile si alte drepturi de asigurari sociale, indiferent de sursa de finantare, indemnizatiile si alte drepturi prevazute de legi speciale, indemnizatiile de somaj, ajutoarele si prestatiile sociale, inclusiv alte drepturi de natura celor mentionate mai sus, acordate potrivit legii, se stabilesc în moneda noua, leu nou, denumita în continuare leu.

Se apreciaza ca procesul de denominare a monedei nationale a constituit un pas important în adoptarea monedei unice europene, EURO.