Riscul privit din două unghiuri - economie și audit financiar

Se constată tot mai mult, în ziua de azi, că decizia şi acţiunile guvernamentale corporatiste, ori chiar viaţa curentă a omului se înscriu într-un univers caracterizat prin probabilitate şi incertitudine, şi nu într-unul determinist. A învăţa să trăim într-o lume a riscului reprezintă un comandament major pentru cetăţeni, manageri şi oameni politici.

Percepţia riscului este „veche de când lumea”, termenul respectiv putând fi întâlnit cu accepţiuni adeseori diferite, în surse mitologice sau paremiologice , în literatură sau drept, în lucrări tehnice sau economice. Abordarea ştiinţifică a riscului se realizează însă treptat şi se profilează pe diferite forme de manifestare ale acestuia. Astfel, riscul contractual este tratat încă în dreptul roman, dar o teorie comprehensivă a obligaţiilor juridice se dezvoltă abia în secolul XIX. Consacrarea conceptului de risc are loc o dată cu apariţia teoriei probabilităţilor, în secolul XVII, şi perspectiva matematică tinde să domine de atunci orice studiu privind riscul. În analiza economică importanţa riscului şi incertitudinii începe să fie recunoscută abia în primele decenii ale secolului XX (de notat, contribuţia majoră a lui Frank H. Knight prin tratatul Risc, Incertitudine, Profit, din 1921) . Riscurile conjuncturale legate de afaceri – comerciale şi financiare - deşi cunoscute şi analizate încă de la începuturile capitalismului, sunt aduse puternic în actualitate de crizele globale din a doua jumătate a secolului trecut (criza petrolului din anii 70 şi 80, crahul bursier din 2000).

Riscul economic – comercial şi financiar – este pe larg tratat în literatura de specialitate din ţară şi străinătate. Este vorba aici de riscul de preţ, riscul valutar, riscul financiar.

Riscul de preţ înseamnă posibilitatea, pentru unul sau celălalt dintre parteneri contractuali, de a nu obţine câştigul scontat sau de a înregistra o pierdere datorită modificărilor conjuncturale ale preţului pe piaţă.

Practic, riscul de preţ apare datorită neconcordanţei în timp a valorii tranzacţiei, între momentul încheierii contractului extern şi momentul livrării mărfii . Pentru exportator problema acestui risc se pune în condiţiile în care preţul contractului este sub preţul pieţei din momentul livrării, iar pentru importator acest risc constă în faptul că preţul stabilit în contract, care urmează să fie plătit ulterior, este mai mare decât preţul pieţei din momentul livrării. O posibilitate de abordare a riscului de preţ este inserarea în contract a unor clauze asiguratorii sau de protecţie împotriva riscului. Acestea urmăresc asigurarea unui caracter echitabil al prestaţiilor reciproce ale părţilor şi menţinerea echilibrului economic al contractului, dincolo de schimbarea circumstanţelor faţă de cele în care a fost încheiată tranzacţia.

Riscul valutar exprimă posibilitatea impactului negativ al mişcării cursului de schimb asupra exportatorului şi, respectiv, a importatorului. Astfel, în condiţiile deprecierii monedei de plată stabilite în contract între momentul contractării şi momentul plăţii, exportatorul va fi defavorizat, deoarece va fi plătit într-o monedă mai slabă, în timp ce, simetric, importatorul va fi favorizat, deoarece va fi plătit într-o monedă depreciată. Pe de altă parte, în cazul aprecierii monedei de plată, exportatorul va fi favorizat, deoarece va fi plătit într-o monedă mai tare şi, simetric, importatorul va fi defavorizat, deoarece costul achiziţionării valutei va spori.

În ambele cazuri, echilibrul stabilit de părţi la încheierea contractului este rupt datorită unor factori conjuncturali care au dus la modificarea cursului de schimb.

Riscul financiar consta in influenta negativa pe care o poate avea politica dobanzilor si cea fiscala asupra rezultatelor finale ale emitentului. Pentru reducerea acestui risc se stabilesc strategii pentru ca rezultatul final al companiei sa satisfaca cat mai deplin investitorii si in special actionarii. In acest proces, un rol important il are analiza urmatorilor indicatori: castigul total inainte de plata dobanzilor si a impozitelor, castigul inainte de impozitare si castigul dupa impozitare.

Riscuri economice sunt determinate de evoluţiile contextuale întreprinderii şi de nivelul calitativ al activităţilor economice desfăşurate în cadrul său.

Cele mai des întâlnite riscuri din această categorie, care îşi pun amprenta asupra tuturor deciziilor elaborate, sunt: riscul creşterii inflaţiei, riscul amplificării ratei dobânzilor la credite, riscul modificării cursului de schimb valutar, riscul de exploatare economică referitor la încadrarea în pragul de rentabilitate, riscul investiţional.

Investiţiile publice, de exemplu, comportă riscuri multiple, dintre care amintim: riscurile generate din studiile de oportunitate, fezabilitate, analizele de cost-profit, avizarea unitară a acestor studii, stabilirea priorităţilor şi a modalităţilor de defalcare a fondurilor disponibile de la buget, eficienţa economică a unor investiţii publice necesitând o analiză de sistem, din momentul adoptării deciziei de realizare şi până la scoaterea lui din uz, şi o evaluare a riscurilor chiar de la nivelul studiilor de fezabilitate.

Scopul identificării şi analizei situaţiilor economice atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macro-economic este de a permite decidentului să obţină un răspuns raţional, cât mai aproape de optimul considerat ca acceptat, comparativ cu gradul expunerii la risc, înainte de apariţia evenimentului considerat „problemă”.

Analiza expunerii la risc se efectuează pe bază de prognoză, care, reprezintă instrumentul prin care se încearcă şi în bună măsură se reuşeşte să se diminueze gradul de incertitudine şi risc al activităţilor viitoare, la nivelul macro şi microeconomic. Dezvoltarea prognozelor ar trebui îndreptată spre două direcţii majore: evoluţia cererii şi a ofertei pe piaţa investitorilor si spre dinamica costurilor şi a preţurilor implicate în proiectele de investiţii.

Profesioniştii, care au acumulat experienţă în analiza riscului în lucrări ample, consideră că stadiul de identificare al riscurilor necesită cea mai mare alocare de timp. De aceea se apreciază că, în practică, este mai bine să se lucreze îndeaproape cu echipa de elaborare a proiectului de investiţii, riscurile analizându-se pe următoarele posibile categorii: riscuri interioare investiţiei prin depistarea lucrărilor majore din cadrul proiectului; riscuri exterioare investiţiei şi care provin din contextul fizic, economic, comercial, relaţiile cu beneficiarul şi proiectantul, posibile surse de finanţare etc, deoarece relaţia dintre mărimea şi structura investiţiilor, pe de-o parte, şi succesul ori eşecul lor este una puternică.

Se consideră că principalele riscuri ale unei investiţii se referă la valoarea capitalului investit, durata de viaţă a obiectivului, fluxurile de lichidităţi nete şi rata de actualizare.

Viitorul asociat oricărei activităţi este incert. Cu atât mai mult, în economie, se poate afirma că nu există prognoze caracterizate printr-un grad perfect de certitudine. Variabilitatea rezultatelor întreprinderii, în general, depinde de două categorii de factori:

- de condiţiile generale ale economiei sau ale pieţei pe care concurează întreprinderea;

- de activitatea specifică a întreprinderii, de politica adoptată de aceasta, calitatea managementului întreprinderii având aici un rol esenţial.

Factorii de influenţă din prima categorie sunt practic imposibil de controlat de către o întreprindere, indiferent cât de performant ar fi managementul acesteia. Este imposibil să poţi controla rata inflaţiei, cursul de schimb valutar, rata dobânzii practicată în sistemul bancar etc.

Ceea ce poate face o echipă managerială pricepută este, în cel mai bun caz, să speculeze aceste imperfecţiuni ale pieţei în scopul de a obţine câştiguri suplimentare.

Analiza riscului financiar presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Identificarea surselor riscului, ce se poate realiza fie printr-o analiză de sensibilitate, fie prin tehnica scenariilor, la care vom reveni în continuare;

2. Măsurarea riscului ce se poate realiza prin două grupe de indicatori:

a) privind variabilitatea rezultatelor întreprinderii în corelaţie cu:

- cu diverşi factori de influenţă, cuantificată prin coeficientul de elasticitate a rezultatului (curent sau financiar, pentru analiza riscului financiar);

- media acestora, măsurată prin dispersie, abatere medie pătratică şi coeficient de variaţie.

b) privind capacitatea întreprinderii de a face faţă angajamentelor asumate:

- prin solvabilitatea întreprinderii, cuantificată prin rata autonomiei financiare, rata datoriilor, rata de acoperire a dobânzilor şi efectul de levier;

- prin lichiditatea întreprinderii, cuantificată prin rata solvabilităţii generale, precum şi prin ratele de lichiditate generală, imediată şi la vedere.

3. Ajustări în vederea eliminării riscului. Este vorba, de fapt, de luarea în calcul a riscului în evaluarea proiectului de investiţii. Estimarea valorii sale va ţine cont de nivelul de risc asumat de investitori prin ajustarea ratei de actualizare, a duratei de viaţă a proiectului de

investiţii sau a cash flow-urilor rezultate din exploatarea acestuia.

Riscul şi incertitudinea însoţesc permanent activitatea economică de pretutindeni, atât fenomenele de creştere cât şi cele de recesiune se petrec sub semnul incertitudinii şi al riscului.

Riscul economic la modul general reprezintă un eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate sau acţiune. .