Riscuri în audit

Pentru obţinerea unui grad de certitudine rezonabil în informarea cu privire la situaţiile financiare, auditorul foloseşte metode ce-l lasă se observe că acestea au fost corect efectuate trecându-se prin toate etapele esenţiale.

Auditul financiar precum şi sistem de audit intern presupune existenţa unor limite în cazul acestora, existând riscul inevitabil că unele inexactităţi semnificative să nu fie descoperite. În acest caz dacă auditorul are semne că ar exista furturi sau erori ce duc la apariţia unor inexactităţi, ar trebui să-şi extindă procedurile de control în scopul confirmării sau infirmării dubiilor sale .

Potrivit normelor de audit ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România “controlul obiectivelor în cadrul unui audit financiar este planificat în funcţie de factorii de risc şi de importanta relativă a acestora, ce diferă de la o întreprindere la alta”.

Astfel din punct de vedere al certitudinii realizării lor riscurile se clasifica în potenţiale şi posibile.

Aşadar, riscurile potenţiale sunt acele riscuri posibile teoretic a se produce dacă nu există nici un control care să preîntâmpine sau să identifice şi să corecteze erorile ce ar putea apărea, aceste riscuri fiind comune tuturor întreprinderilor.

Iar riscurile posibile sunt riscurile împotriva cărora întreprinderea nu dispune de mijloace pentru a le limita, aşadar când când mijloacele de împotrivire lipesc există marea posibilitate ca anumite erori să se producă fără a fi detectate sau corectate de către întreprindere .

Astfel într-o întreprindere auditorul se confruntă cu următoarele tipuri de riscuri:

* Riscurile generale specifice întreprinderii cuprind riscurile de natură să influenţeze operaţiunile întreprinderii cum ar fi: activitatea acesteia dar şi sectorul din care face parte, organizarea şi structura întreprinderii, punctele de vedere fiind diferite în cazul în care entitatea face parte dintr-un grup sau este una integrate organigrama fiind bine stabilită; politicile generale ale întreprinderii (financiare, comerciale sau sociale), perspective de dezvoltare a întreprinderii, organizarea administrative şi contabilă, politiile contabile.

* Riscuri legate de natura operaţiunilor tratate, ateste riscuri luând în vedere datele folosite precum: date repetitive (rezultate din activitatea obişnuită a întreprinderii) date punctuale (vin în completarea celor repetitive ce sunt puse în evidenţă la interval de timp regulate), date excepţionale (rezultate din operaţiuni sau decizii excepţionale);

* Riscuri legate de concepţia fi funcţionarea sistemelor (conceperea sistemelor de descoperire şi de tratare a operaţiilor trebuie să permită prevenirea erorilor sau detectarea celor produse pentru a putea fi corectate);

* Riscul de nedescoperite cu ocazia auditului (auditorul trebuie să diminueze tot mai mult nivelul de risc existent. Astfel se încearcă o asigurare absolută a existenţei anumitor erori sau o asigurare cel puţin rezonabilă că nu există riscuri semnificative în situaţiile financiare. Auditorii trebuie să cunoască foarte bine factorii de risc şiş a caute în fiecare întreprindere controlată riscurile ce decurg din particularităţile sale).

Pe lângă aceste două tipuri de riscuri există şi riscurile date de către Standardele Internaţionale de Audit ce le clasifica în :

* Riscul de inerent;

* Riscul de control;

* Riscul de detectare;