Rolul Auditorului Intern în Abordarea și Prevenirea Fraudei

Introducere

Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatii entitatii în scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acesteia.Activitatea de audit intern se exercita în cadrul entitatii de catre persoane din interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se diferentiaza în functie de scopul, marimea, structura si domeniile de activitate ale entitatii.

Prezentele norme constituie cadrul general pentru organizarea auditului intern si sunt obligatorii în exercitarea acestuia.Scopul normelor este urmatorul: definirea principiilor de baza privind modul în care trebuie sa se exercite auditul intern; furnizarea cadrului de lucru pentru exercitarea si promovarea activitatilor de audit intern; stabilirea bazelor pentru evaluarea exercitarii auditului intern; supravegherea proceselor structurilor organizatorice si a managementului organizatoric, precum si a operatiunilor entitatii.

Normele sunt alcatuite din: reguli de organizare; reguli de exercitare si reguli de implementare. Regulile de organizare se refera la caracteristicile entitatilor si persoanelor care exercita activitati de audit intern.

Regulile de exercitare descriu natura activitatilor de audit intern si furnizeaza criterii de calitate pe baza carora exercitarea acestor servicii poate fi evaluata. Regulile de organizare si de exercitare se aplica serviciilor de audit intern în general.

Regulile de implementare se elaboreaza în functie de tipurile specifice de angajamente (de exemplu: un audit de conformitate, investigarea unei fraude sau un proiect de control pentru propria evaluare).

Regulile de organizare si de exercitare reprezinta un singur set de reguli, însa vor fi mai multe seturi de reguli de implementare, un set pentru fiecare tip de activitate semnificativa.

Regulile utilizeaza termenii care au primit semnificatii specifice si care sunt inclusi în dictionarul de termeni.

Auditorii interni trebuie sa aiba calitatea de expert contabil sau de auditor financiar. Aceste norme sunt obligatorii pentru urmatoarele entitati supuse auditului financiar: companii si societati nationale; regii autonome; societati comerciale; banci; societati de asigurare si reasigurare; societati de valori mobiliare; alte societati care opereaza pe piata de capital.

Cadrul general cuprinde: 1.Codul de etica; 2.Reguli de organizare: independenta si obiectivitate; competenta si raspundere profesionala; asigurarea calitatii si îndeplinirea conformitatii. 3.Reguli de exercitare: conducerea activitatii de audit intern; natura activitatii; planificarea angajamentului; executarea angajamentului; comunicarea rezultatelor; monitorizarea implementarii rezultatelor. 4. Reguli de implementare: se elaboreaza de catre fiecare entitate si trebuie sa fie adoptate la specificul propriu în functie de regulile de organizare si de exercitare.

1. Obiective unui angajament de audit

Oricare angajament de audit al unei situații financiare are obiectivul de a oferi posibilitatea auditorului să exprime o opinie cu privire la situațiile financiare, dacă sunt intocmite și prezentate sub toate aspectele semnificative în conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiară.

Auditorul desfășoară angajamente de audit în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit(ISA), cu o atitudine de sceptism profesional, admițând ideea ca in anumite împrejurări situațiile financiare să fie denaturate in mod semnificativ.

Auditul trebuie sa ofere o certificare rezonabilă că situațiile financiare, în totalitatea lor nu conțin denaturări semnificative, care este in legătură directă cu asigurarea rezonabilă. Deși se intâlnesc deseori cazuri în care un auditor nu poate ajunge la concluzia unei asigurări rezonabile, determinat de existența unor limitări inerente ce apar într-un angajament de audit, afectând într-un fel sau altul capacitatea auditorului de a punde în evidență aceste denaturări semnificative.

1.1 Cunoașterea entității si mediului său

Auditorul trebuie sa ajungă să cunoască entitatea și mediul său, inclusiv controlul intern al acesteia, suficient pentru a identifica și evalua riscurile existenței denaturărilor semnificative ale situașiilor financiare fie că acestea se datorează fraudei fie erorilor.

Este important pentru auditor de a cunoaște foarte bine obiectivele și strategiile entității pentru că ele generează riscuri de afaceri care pot da naștere la denaturări semnificative ale situațiilor financiare.