Rolul Auditului Intern în Procesul de Management al Riscurilor

Audit intern

Auditul intern are scopul de a asigura conformitatea situatiilor financiare cu normele legislative.Acesta este realizat de catre profesionisti care au rolul de a verifica controalele interne, pentru a depista riscurile , eficienta si eficacitetate proceselor de guvernare precum si indeplinirea obiectivelor organizationale.

Auditorii trebuie sa fie independenti si obiectivi. Auditul intern evalueaza riscurile legate de guvernarea organizatiei, operatiunile si sistemele de informatii urmarind :

- Eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor.

- Fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale.

- Protejarea activelor.

- Conformitatea cu legile, regulamentele, şi contracte.

Auditorii interni evaluează gradul de adecvare şi eficienţa modului în care riscurile sunt identificate şi gestionate în domeniile de mai sus. Acestea evaluează, de asemenea, alte aspecte, cum ar fi etica şi valori în cadrul organizaţiei, performanța managementului , comunicarea informțiilor de risc şi de informaţii de control în cadrul organizaţiei, în scopul de a facilita un proces de bună guvernare. Obiectivitatea, abilităţile, cunoştinţele, competentele auditorilor interni competente pot adăuga în mod semnificativ valoare controlului intern al organizaţiei, managementul riscului, şi procesele de guvernare. În mod similar o activitate eficientă de audit intern pot oferi asigurare la alte părţi interesate, cum ar fi autorităţile de reglementare, angajaţi, furnizori de informatii fianciare, şi acţionarilor.

Rolul auditului intern este de a oferi o asigurare independentă că gestionarea riscului într-o organizatie, procesele de guvernanţă si de control intern funcţionează eficient. Auditorii interni se confruntă cu probleme care sunt fundamental importante pentru supravieţuirea şi prosperitatea din orice organizaţie. Spre deosebire de auditori externi, auditorii interni se uită dincolo de riscurile financiare şi declaraţiile si iau în considerare aspecte mai largi, cum ar fi reputaţia organizaţiei, creşterea, impactul său asupra mediului şi modul în care tratează angajaţii săi.

Activitatea de audit intern este reglementata de standarde internationale deoarece este desfasurata in diverse zone geografice, in companii care difera ca marime, structura, complexitate, obiect de activitate . Acesta este efectuat de catre persoane din interiorul sau din afara organizatiei.

In cazul în care standardele sunt utilizate în conjuncţie cu standardele emisede către alte organisme, comunicaţiile de audit intern pot cita utilizarea altor standarde ca fiind potrivite. Într-un asemenea caz, dacă există neconcordanţe între acestea şi alte standarde, auditorii interni şi activitatea de audit intern trebuie să fie conforme cu Standardele, şi pot fi conforme cu alte standarde dacă acestea sunt mai restrictive.

Organizatiile se confrunta cu riscuri variate:sociale, etice, financiare, operationale, precum si cu riscuri privind modul de administrate a acestora.

In ultimii ani utilizarea procedurilor si politicilor de management al riscului integrat la nivel de intreprindere (ERM-Enterprise Risk Management) s-a extins , organizatiile recunoscand astfel avantajele abordarii managementului riscului.

Auditul intern are rolul de acordare de siguranta si de consultanta , contribuind la managementul riscurilor in mai multe moduri. Notiunea de risc pentru auditorul financiar are o alta semnificatie deoarece acestea sunt vazute din prisma misiunii si obiectivelor de audit, chiar daca identificarea si cuanficarea riscurilor de audit in cadrul planificarii misiunilor sunt in corelatie cu managementul reiscurilor existent in cadrul entitatilor economice. Asadar, daca entitatea auditata gestioneaza un management eficient al riscurilor, acesta poate fi pentru auditor un reper in determinarea riscurilor misunii.

Tratarea managementului riscurilor si a impactului sau pe toate planurile devine relevanta pentru entitatile care pot invata din greseli si din exemplele altora, si totodata si pentru cei care studiaza si analizeaza piata, fiind un subiect de actualitate.

Definirea riscului are mai multe variante , definite de literatura de specialitate. Riscul apare in general din posibilitatea ca anumite evenimente sa fie distorsionate , aflandu-se intr-o permanenta schimbare, evoluand spre complexitate . Riscurile cel mai des analizate sunt riscurile operationale, strategice, legislative.

Caracterul complex al acestuia este datorat de factorii macroeconomici( externi) si microeconomici( interni)

Factorii macroeconomici sunt :

-economici;

-politici

-concurentiali.

Factorii microeconomici sunt :

-sociali;

-economici;

-fizici.

Managementul riscului presupune depistarea unui punct de echilibru intre procedee si oameni, deoarece companiile pot prospera daca au personal de calitate, chiar daca metodele manageriale sunt slabe, reciproca nefiind valabila.

Asadar, riscul unei companii este rezultatul actiunilor si deciziilor angajatilor sai.

Riscurile sunt clasificate dupa aria in care se rasfrang :

-riscul operational –consta in posibilitatea ca in cursul derularii afacerii sa apara neconcordante datorate unui management necorespunzator sau a unor erori.

-riscul financiar- este resimtit in fluxurile de disponibilitati care permit companiei desfasurarea activitatii;

-riscul strategic-datorat unor strategii neeficiente;

-riscul pieteti- reprezinta riscul de desfasurare a activitatii pe un anumit tip de piata;

-riscul de tara- reprezinta posibile pierderi financiare datorate unor evenimente macroeconomice;

-riscul legislativ- apare in urma unor schimbari legislative.

Procesul de evaluare al riscului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

-identificarea si definirea riscurilor

-evaluarea si analiza riscurilor;

-controlul riscurilor ( prin management, proceduri si analiza comportamentului)

-transferul riscurilor (prin contracte, asigurari si prin intermediul pietelor de capital)