Extras din referat

Rolul Bancii Centrale in proiectarea si aplicarea politicii monetare

In legatura cu gradul de independenta al bancii centrale fata de stat privind elaborarea si aplicarea politicii monetare, exista diferite teorii si modele.

Cei care opteaza pentru o independenta mai mare a bancii centrale fata de stat (guvern) apreciaza ca credibilitatea politicii monetare si capacitatea acesteia de a asigura si mentine stabilitatea preturilor pentru o perioada mai indelungata si cu costuri reale mai mici s-ar intari daca s-ar permite ca aceste politici sa fie formulate de personalitati nepolitice (specialisti in domeniu care nu fac parte din guvern). In acest mod se creaza posibilitatea aplicarii unui principiu pe termen lung. Conceptul care reprezinta esenta acestei teorii se intalneste in literatura de specialitate sub denumirea “incoerenta temporara” a politicii monetare. Este cunoscut faptul ca atunci cand guvernul urmareste simultan doua obiective reprezentand reducerea inflatiei cu cea a somajului, aceasta poate obtine rezultate pozitive numai pentru unul din obiective si acestea pe termen scurt. Se intampla astfel deoarece mijloacele folosite pentru reducerea somajului nu minimizeaza, ci dimpotriva, stimuleaza inflatia.

Rezolvarea problemei de "incoerenta temporara" poate consista in adiptarea de masuri indispensabile cu scopul de a convinge publicul larg ca conducatorii acestor politici urmaresc aplicarea unei politici monetare stabile cu caracter inflationist.

Alti economisti sprijina cealalta postura a independentei bancii centrale, optand astfel pentru o independenta limitata a bancii centrale fata de guvern. Dupa acestia, acordarea acestui atribut de formulare a politicii monetare, care este un element foarte important al politicii economice al fiecarei tari, unui grup de oameni nealesi cum sunt conducatorii bancii centrale, este considerata ca fiind o practica care nu coincide cu principiile democratice. O astfel de logica neglijeaza faptul ca nici o banca centrala nu a fost vreodata total independenta de guvern, deoarece acesta din urma dispune de o serie de metode si mijloace de influentare a politicii monetare.

Cateva studii empirice confirma conceptul influentei pozitive al independentei bancilor centrale in combaterea inflatiei, si nu numai atat, dar si faptul ca politica monetara serveste ca mijloc pentru evaluarea si eventual reducerea costurilor altor politici neadecvate din alte domenii cum sunt finantele publice, cursul de schimb etc. Dar nu lipsesc nici cazurile in care cele mai bune rezultate ale politicii monetare au fost inregistrate in tari ca Japonia, Franta etc. unde conform statutului bancilor centrale din aceste tari, acestea nu beneficiaza de o independenta sporita.

Practica monetara cunoaste trei variante de organizare a bancilor centrale in functie de gradul de independenta al acestora fata de guvern:

- varianta germana: Bundesbank (si Banca Nationala a Elvetiei) este considerata a fi banca centrala cea mai independenta. Bundesbank ia in consideratie sugerarile guvernului atunci cand acestea nu contravin obiectivului sau principal care este legat

de stabilitatea monedi nationale.

- varianta franceza: (Banca Centrala a Frantei, Angliei, Belgiei, Danemarcei, Olandei etc) este opusul variantei germane, acordand bancii centrale o independenta minima fata de guvern. In aceste tari, bancile centrale formuleaza sugestiile lor referitor la politica monetarace trebuie efectuata, dar formularea acestei politici cat si responsabilitatea pentru rezultatele acesteia le revin guvernului.

-varianta a treia: este o varianta intermediara a primelor doua mentionate mai sus, situandu-se intre varianta franceza si cea germana (Rezerva Federala a SUA, Banca Japoniei).

1.Instrumente ale politicii monetare folosite de banca nationala.

Politica monetara, formulata si aplicata de catre banca centrala, are ca scop indeplinirea diferitelor obiective macroeconomice cum sunt: reducerea ratei inflatiei, reducerea somajului, sporirea ratei de crestere economica, echilibrarea balantei de plati etc.

Aceste obiective, care sunt considerate a fi obiective finale nu pot fi controlate in mod direct de catre autoritatea monetara. Pentru realizarea acestora, banca centrala actioneaza prin intermediul altor instrumente economice, cum sunt:

-operatiile de tip "open-market";

-rezervele minime obligatorii;

-politica taxei scontului (implicit a ratelor de dobanda);

-politica de credit etc.