Scurtă istorie a contabilității

De la primele lucrari publicate in domeniul contabilitatii cu cinci secole in urma, si pana in zilele noastre,bazele teoretice ale contabilitatii au fost abordate ca o istorie a curentelor de gandire si a conceptelor contabilitatii.Evolutia contabilitatii a parcurs un drum de la practica la teorie, de la particular la general.Practicienii au cautat in permanenta noi solutii menite sa duca la satisfacerea noilor nevoi deinformatii contabile, iarcercetatorii au sistematizat si generalizat aceste practice contabile in cadrul unui system care a dus la punerea bazelor teoretice ale contabilitatii.

Contabilitatea in evolutia sa a parcurs o linie ascendenta,trecand de la simplu la complex,de la forme rudimentare la forme superioare,definindu-si treptat obiectul de studio si metodele de realizare ale acestuia.

Necesitatea unei contabilitati a averii a aparut si s-a manifestat diferit pe treptele de dezvoltare a societatii umane,baza constituind-o dorinta de a cunoaste si comensura valoarea bunurilor persoanelor fizice si juridice,atat sub aspectul existentei acestora,cat si sub aspectul schimburilor de proprietate.

Contabilitatea are o practica sociala de milenii,originile contabilitatii precedandu-le pe cele ale cifrelor.

Inceputurile contabilitatii se confunda cu inceputurile activitatii economice a primelor collective omenesti.

Dovezile descoperite arata ca tinerea registrelor deci a conturilor este la fel de veche ca si primele activitati productive si aparitia schimbului.

Cele mai vechi forme de consemnare a operatiilor economice apar cu peste 20.000 ani in urma sub forma crestaturilor pe oase de animale , pe peretii grotelor , a sforilor innodate. Tinerea socotelilor cu ajutorul pietricelelor a dat nastere cuvantului “calcul”(din latinescul “calculus” care inseamna pietricica)Acum 5000 de ani, in Mesopotamia, s-au utilizat tablite de argila umeda care apoi erau uscate si pastrate ca documente justificative.Asiro-caldeeni cunosteau notiunea de active si pasiv,cunosteau tehnica calcularii si a inregistrarii dobanzilor pentreu sumele imprumutate si inscrise in conturi.

“dezvoltarea relatiilor de afacei cu alte popoare a impus, inca de acum 4000 de ani,utilizarea scrisorilor de credit pentru a inlatura riscul transportarii banilor”.(C.G. Demetrescu,Istoria contabilitatii)

Din examinarea tablitelor de lut care reprezentau conturile,s-a descoperit ca conturile folosite cuprideau informatii privitoare la obiectele vandute,numele partilor participante,cantitatile si totalul vanzarilor.

Evolutia insemnarilor contabile a fost influentata de evolutia societatii si descoperirea altor materiale de scris. Grecii si romanii foloseau tablite de de lemn cerate si tablite de marmura. Scribii din Egiptul Antic tineau socotelile pe papyrus.cu timpul locul papirusului a fost luat de pergament si apoi de hartie.

Tehnica contabila a evoluat odata cu evolutia schimburilor comerciale>De la simple insemnari s-a trecut la contabilitatea memoriala,contabilitatea in partida simpla si apoi la cea in partida dubla.

Cea mai veche contabilitate memoriala a fost tinuta de bancherii din Florenta inca din 1211 cand se foloseau termenii de “dare”si de “avere” care mai tarziu au devenit “debit” si “credit”.

In Evul Mediu,registrele contabile consemnau chronologic creantele si datoriile,fara nici o clasificare.Ordinele religioase,ca acela al Templierilor si marile seniorii posedau averi immense care trebuiau gestionate.Treptat aceste ordine si seniorii devin centre de credit.Contabilitatea acestor asezaminte era preponderant o “contabilitate de casa” sau de trezorerie.In acea perioada platile si incasarile se efectuau in numerar si deci casierul,trzorierul erau singuriicare trebuiau sad ea socoteala in orice moment de unde au venit banii,unde au mers, care este soldul.